1. “Tunul” economic
2. Catastrofa ecologică
3. Catastrofa cultural-patrimonială
4. Catastrofa socio-umană
5. Catastrofa moral-legislativă
6. Aspecte trans-frontaliere şi europene
7. Deficitul de democraţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[0.] Personal, reuşesc destul de greu să văd data de 1 Decembrie ca pe o simplă ocazie pentru relaxare, distracţie şi bucurie. Nu ştiu dacă acesta e un tip denaturat de patriotism, o infirmitate personală sau doar o înstrăinare faţă de tot ceea ce e promovat ‘oficial’ de către stat. Şi nici nu cred că e important. Văd ziua de azi ca pe momentul de răgaz al unei mari (şi, desigur, foarte diversificate intern) familii, iar acest răgaz îl înţeleg şi ca pe un timp când putem discuta, tot ca în familie, probleme stringente.

Arunc, aşadar, un ‘mesaj’ în eter, destinându-l, totuşi, ca român românilor. Am să încerc, cât mai sec şi cu cât mai puţine cuvinte, să reiau aspectele cele mai importante ale chestiunii Roşiei Montane. Dacă, totuşi, argumentaţia va fi prea lungă şi vă veţi pierde răbdarea, o veţi putea relua mai târziu. De asemenea, dacă, aşa cum ar fi, cred, firesc, sunteţi deja la curent cu unele din aceste puncte, îmi cer scuze şi vă rog să le ‘săriţi’ pentru a merge direct la concluzii.

[1]

În cazul declanşării exploatării aurifere de la Roşia Montană în cadrul proiectului rmgc, beneficiile economice ale Statului ar fi infime. Redevenţa, cum ştie toată lumea, este de 4%. Participaţia românească la ‘afacere’ este, actualmente, de 19,3%. Aceasta, pe hârtie. În realitate, datorită faptului că România s-a îndatorat, prin Minvest Deva, cu prilejul fiecărei majorări de capital (937.911,83 USD în 2004; 39.131.420,66 USD în 2009), şi va trebui să returneze împrumutul în momentul apariţiei primelor beneficii, participaţia ‘de fapt’ a statului a fost evaluată de către experţii Academiei de Ştiinţe Economice Bucureşti la 0,02%. Datorită necesităţii de a returna aceşti bani către Gabriel Jersey, România ar încasa, efectiv, primele dividende în al 12-lea an de la declanşarea propriu-zisă a exploatării. În plus, orice alte metale/ alte resurse conţinute în zăcământ vor putea fi exploatate fără a da socoteală de cantităţi şi profit, în ciuda faptului că, în evaluarea celor mai importanţi experţi geologi care au lucrat de-a lungul timpului la Roşia Montană, valoarea acestora o depăşeşte net pe cea a aurului şi argintului.

Cu alte cuvinte, ne găsim în faţa unei afaceri cel puţin la fel de păguboase ca Bechtel, Petrom sau Sterling, cu diferenţa că nici una din cele pomenite nu atrăgea asemenea consecinţe teribile asupra mediului, echilibrului social, moştenirii culturale etc. Contractul cu rmgc este unul de tip colonial, cedare de resurse non-regenerabile la un preţ de nimic; mai mult, el creează (dacă mai era nevoie) un precedent extrem de periculos pentru toate afacerile ulterioare în domeniul industriei extractive din România.

[2.]

La Roşia Montană ar trebui folosită o cantitate de cianuri de 13 ori mai mare decât cea folosită, anual, în toate exploatările aurifer-argintifere din toată Uniunea Europeană. Pentru toată durata exploatării, cantitatea ar fi de cel puţin 1.580.000 tone de cianură de sodiu. Angajamentul ‘oficial’ al rmgc este că doar o cantitate infimă din această substanţă foarte otrăvitoare (o treime de gram e doza letală pentru un adult) va ajunge în lacul de decantare. Nu se pun, aşadar, la socoteală, nici riscurile legate de transportul şi utilizarea industrială a cianurii, nici cele provenite de la poluarea cu metale grele a întregii regiuni. De asemenea, nu se discută ‘amănunte’ esenţiale, cum ar fi: dimensiunile acestui lac şi ale barajului de anrocamente (care le depăşesc pe cele ale lacului şi barajului Vidraru), gradul de permeabilitate şi posibilitatea pătrunderii poluanţilor în pânza freatică, sau sursa de apă care va fi folosită pentru exploatare.

Dar poate că modul cel mai simplu de a prezenta din punct de vedere ecologic lucrurile: dacă exploatarea s-ar desfăşura în condiţiile solicitate de rmgc, patru munţi ar dispărea pur şi simplu, fiind înlocuiţi halde de steril, şi întreaga vale unde actualmente se află satul Corna ar fi acoperită de lacul de decantare. Cât despre programul de ‘ecologizare’ propus de rmgc, el ar consta pur şi simplu în acoperirea haldelor cu un strat subţire de pământ şi plantarea de vegetaţie care, conform opiniei specialiştilor, are şanse minimale să se menţină/ dezvolte.

[3]

Roşia Montană este cea veche localitate minieră atestată documentar de pe teritoriul românesc (la anul 131 după Hristos). Galeriile romane aflate aici reprezintă un bun arheologic fără echivalent în Europa. Pe de altă parte, lungile perioade de prosperitate datorată aurului au făcut din Roşia o localitate spectaculoasă sub aspect arhitectural-patrimonial. Însă după achiziţionarea unei mari părţi a proprietăţilor de către Gold Corporation, a început o activitate deliberată de distrugere a unora din aceste monumente istorice (prin dărâmarea, spre exemplu, a unei părţi din acoperiş, care provoca de-a lungul unei ierni distrugerea aproape ireversibilă a imobilului); de asemenea, deşi ar fi obligată legal să întreţină şi acum aceste clădiri, compania a afişat pe fiecare dintre ele câte un banner în care condiţionează restaurarea de începerea proiectului minier. Cu alte cuvinte, un drept legitim şi legal al comunităţii (să beneficieze de clădiri-monument îngrijite de proprietarul corporatist) a fost transformat în instrument de şantaj public.

În ce priveşte promisiunea acordării a 70 de milioane de dolari pentru conservarea patrimoniului în schimbul descărcării de sarcină arheologică a masivului Cârnic, ea reprezintă totodată o formă de mită şi una de constrângere – fiindcă livrarea acestei sume e condiţionată de obţinerea tuturor aprobărilor necesare pentru proiect, fiindcă ea s-ar face în tranşe întinse pe toată durata şi în funcţie de performanţa economică a acestuia şi, în fine, mai ales fiindcă însuşi obiectul acestei ‘sponsorizări’ a activităţii de aşa-zisă cercetare/ conservare ştiinţifică dispare prin însăşi descărcarea acordată de către ministrul Hunor (un act el însuşi ilegal, fiindcă o descărcare anterioară a fost anulată definitiv şi irevocabil în instanţă).

Nu în ultimul rând, trebuie ţinut cont de opinia specialiştilor în minerit de suprafaţă care afirmă că, în cazul declanşării exploatării, adică al utilizării pe scară largă de explozibili în imediata vecinătate a localităţii, nu există nici cea mai mică şansă ca vreuna din clădirile monument să reziste şocurilor, vibraţiilor şi poluării. Cu alte cuvinte, tot patrimoniul cultural şi arheologic de la Roşia ar dispărea

[4]

Roşia Montană este, actualmente, o localitate care a fost destructurată comunitar şi sărăcită în mod intenţionat. Mai întâi, cumpărarea intensă a locuinţelor şi terenurilor de către investitorul canadian a dus la depopularea comunei; apoi, distrugerea voită a imobilelor a dat altă-dată cochetului orăşel de munte aspectul unui loc părăsit, unde viaţa civilizată e imposibilă. Tensiunile între cei care şi-au vândut proprietăţile şi cei care, refuzând, în ciuda tuturor presiunilor, să părăsească Roşia ţin în loc proiectul minier au dus la dislocarea internă a comunităţii. Mutarea mormintelor/ a rămăşiţelor părinteşti ale unora din vechii roşieni, la cererea sau cu aprobarea rudelor, a dus şi ea la disoluţia identităţii comunitare; strămutarea familiilor în alte localităţi, cu promisiunea unui loc de muncă în cadrul exploatării roşiene, a accentuat presiunea exercitată de cei plecaţi asupra celor rămaşi.

Lucru şi mai important, închiderea, la solicitarea expresă a rmgc, a vechii mine, combinată cu declararea de către consiliul local a localităţii ca ‘monoindustrială’ a dus la pauperizarea extremă a populaţiei şi la pierderea oricărei speranţe – alta decât iluzia unor noi şi numeroase locuri de muncă, promise tot de rmgc şi condiţionate de aprobarea proiectului. Astfel, oamenii din partea locului au fost transformaţi şi ei în agenţi de şantaj – inclusiv în media naţională (vezi clipurile cu Sanda Lungu şi ceilalţi).

[5.]

Numeroşi oameni politici din toate partidele, în frunte cu actualul preşedinte al României, au desfăşurat diverse activităţi – de la simplul lobby la negocieri incluse în… programul de guvernare – în slujba rmgc. Fără cea mai mică preocupare pentru interesul naţional, ei exercită în continuare presiuni, mai mult sau mai puţin publice, pentru demararea proiectului.

Rezultanta cea mai gravă a acestui proces o constituie proiectul de modificare a Legii Minelor, introdus de senatorii Greblă şi Ruşeţ, deja trecut prin Senat şi care aşteaptă actualmente deciziile comisiilor de specialitate, pentru a intra pe ordinea de zi în Camera Deputaţilor. E vorba, în fapt, despre o lege de expropriere specială, care, dacă ar fi adoptată, ar da oricărui titular al unei licenţe (economice) de exploatare să-i exproprieze (la un preţ stabilit de o comisie unde tot investitorul deţine controlul) pe toţi acei proprietari care refuză să se dea la o parte din calea proiectului. Construită, paragraf după paragraf, cu ‘dedicaţie’, pentru a rezolva dintr-un singur gest toate problemele legislative întâmpinare de-a lungul timpului de către rmgc, această lege priveşte, desigur, România în ansamblu şi ar putea afecta pe oricine deţine o proprietate într-o zonă vizată de un investitor în exploatarea resurselor naturale.

Cu alte cuvinte, aprobarea acestei legi nu doar că ar deschide drumul proiectului de la Roşia, dar ar constitui piatra de temelie legislativă pentru transformarea efectivă a României într-un stat colonial, ale cărui resurse neregenerabile sunt exploatate din exterior, fără a aduce beneficii palpabile economiei naţionale. Cu toate că ea încalcă prin intenţie, spirit şi literă principiul constituţional al inviolabilităţii proprietăţii private, legea Greblă-Ruşeţ pare a avea şanse mari de reuşită într-un Parlament în care politicieni ai tuturor partidelor au activat şi mai activează, deschis sau discret, în favoarea rmgc.

[6]

Disputa în jurul proiectului rmgc pune România într-o poziţie proastă în cadrul Uniunii Europene şi în relaţiile noastre cu vecinii, mai cu seamă cu Ungaria. Nu doar că statul maghiar (unde funcţionează o lege anti-cianură) şi-a exprimat fără echivoc opoziţia la deschiderea/ dezvoltarea acestei exploatări atât de aproape de graniţă, dar Parlamentul Europei însuşi a emis, pe 5 martie 2010, o rezoluţie ce solicita Comisiei Europene să elaboreze o lege în sensul interdicţiei oricărei expolatări cu cianură pe teritoriul Uniunii. Cu prilejul acelei dezbateri parlamentare, unii reprezentanţi ai României au ţinut să fie foarte vizibili în ridicolul lor: spre a da doar exemplul cel mai ilustrativ, Traian Ungureanu a vorbit în plenul PE despre “un complot politic de slabă calitate [a poor political plot]”.

În perioada care a urmat, Comisia Europeană (unde lobby-ul industriilor miniere este mai puternic)a refuzat să acţioneze aşa cum îi cerea Parlamentul, motiv pentru care ea a fost de curând ‘interpelată’ de către parlamentari. În toată această vreme, presa românească mainstream a început să ascundă diversele acţiuni de implicare ale europenilor în chestiunea Roşiei Montane (nici o televiziune importantă nu a vorbit despre vizita în România a lui Jo Leinen sau despre vizita delegaţiei Comisiei pentru petiţii a PE la Roşia). De altfel, oficialităţi ale PE au reclamat în mod explicit embargoul pe care mass-media (şi nu doar cea ‘a puterii’, ci şi cea care de obicei exprimă opiniile USL) l-a exercitat, în ultimele luni mai ales, asupra oricărei informaţii ce priveşte larga opoziţie la proiectul rmgc existentă atât în societatea civilă, cât şi în comunitatea ştiinţifică.

[7.]

Poate, însă, că efectul cel mai negativ pe care proiectul rmgc îl are deja asupra societăţii româneşti, e provocarea unei debalansări extrem de serioase a dezbaterii publice – mai precis, a capacităţii părţilor implicate de a ajunge ‘la microfon’ pentru a-şi exprima opinia. Am scris în repetate rânduri deja despre cenzura exercitată de presă, care se transformă dintr-o a patra putere în stat în agentul, probabil, cel mai încăpăţânat al propagandei rmgc. Dacă adăugăm la aceasta o realitate ‘mai veche’ – şi anume, că în urma fiecărei hotărâri definitive şi irevocabile luată de justiţie împotriva rmgc, autorităţile locale şi naţionale au eliberat, fără jenă, noi PUG-uri sau o nouă descărcare de sarcină arheologică, avem o imagine netă şi în ce priveşte dezechilibrarea ‘jocului’ democratic pe care ar trebui să îl aibă puterile (cele 3 oficiale + presa) în stat.

Deşi opoziţia la proiectul RMGC este, fără îndoială, cea mai amplă, argumentată şi susţinută mişcare a societăţii civile româneşti din ultimul deceniu (o mişcare care are darul de a trece peste simpatiile/ antipatiile partinic-politice şi adună la un loc oameni altfel despărţiţi de opţiuni şi convingeri ideologice) ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea în medii noi, încă ne-‘ocupate’ corporatist, cum ar fi Internetul (deşi şi aici se fac, cum lesne se poate observa, eforturi disperate de preluare a controlului). Mai mult decât atât, pentru a se putea exprima, activiştii mişcării se văd nevoiţi adesea să recurgă la mijloace non-convenţionale ale ‘luptei de stradă’ cum ar fi flash-mob-urile sau acţiunile de tip ‘occupy’. Reacţia autorităţilor la aceste mici ‘forţări’ ale situaţiei de normalitate şi ‘linişte publică’ e mai întotdeauna disproporţionată – de la intervenţia brută împotriva celor de la Continental Cluj sau flash-mob-ul TVR Bucureşti, până la o incredibilă iniţiativă de modificare a Legii Adunărilor Publice, în sensul unei restrângeri drastice a dreptului la exprimare şi asociere.

Toate acestea ne pot face să înţelegem că ‘fenomenul Roşia Montană’ a început deja să constituie un test pentru România privită ca întreg – un test al capacităţii ei civice, al resurselor pe care ea le are/ le mobilizează pentru a prezerva democraţia şi instituţiile ei, în fine, al raportului de forţe între interesul realmente naţional şi interesul partinic sau chiar privat al liderilor (fie aceştia politici sau ‘de opinie’ oficială).

———————————
[concluzie]
România are cancer. Nu există o metaforă mai scurtă şi adecvată pentru a descrie situaţia în toată amploarea, şi mai ales în toate posibilele ei consecinţe. Într-un interviu TVR de acum câteva săptămâni, preşedintele Băsescu ameninţa (deşi, legal vorbind, nu dispune de o astfel de prerogativă) guvernul cu demiterea dacă nu face demersurile necesare pentru declanşarea mineritului masiv, nu doar în ce priveşte aurul şi argintul, ci şi pentru cupru, uraniu ş.a.m.d. Pe de altă parte, publicitarul Bogdan Naumovici, într-una din ‘apariţiile’ de presă în care îşi preamăreşte angajatorul (rmgc) şi totodată transmite către populaţie mesajele acestuia, afirma că unul din avantajele aprobării proiectului Roşia Montană ar consta în faptul că ea constituie precedentul/ deschide drumul pentru alte 17 exploatări de acelaşi tip.

România are cancer, într-o fază deja distructivă, însă deocamdată incipientă. Dacă această boală va exploda şi va da metastaze care să desfigureze, literalmente, “trupul” ţării, depinde de fiecare dintre noi. Ştiu că, de obicei, ne spunem că e treaba politicienilor, care ştiu mai bine, sau chiar dacă nu ştiu sau nu înţeleg sau au alte interese deţin, oricum, toată puterea, noi nu avem ce face. Astăzi, însă, acest mod de a gândi mi se pare inacceptabil de non-, sau poate chiar anti-patriotic. Rugămintea mea ar fi ca azi de Ziua Naţională, sau mâine, când veţi vedea acest text sau după, când veţi avea o fărâmă de timp, să vă gândiţi un pic, dar serios, la asta.

La toate astea.

Conținutul acestei rubrici nu reflectă în mod obligatoriu poziția oficială a organizației ActiveWatch. Așteptăm articolele dumneavoastră. Aveți responsabilitatea să verificați informațiile pe care le publicați și să respectați valorile și misiunea ActiveWatch

This article has 15 comments

  1. Daca ziceti ca e rubrica “cetateanului necenzurat”, atunci sa-mi spun si eu parerea de roman despre Rosia Montana. Daca Rosia e Romania, atunci ar trebui sa ne pese de soarta ei. Ati vazut poluarea in care sunt nevoiti sa traiasca, zilnic, rosienii sau stiti ca ei nu traiesc cu mai mult de 180 lei/luna? Dar ca statul nu face nimic sa-i ajute, ba chiar amana de peste 14 ani un proiect care le-ar oferi cel putin o viata decenta, fara poluare, stiti?si atunci,ce facem? ii lasam pe oamenii aia de izbeliste ori sustinem proiectul salvator?

  2. Ilustram programul “postacul RMGC” cu ajutorul Andei; ea a produs textul de baza al comunicatorilor platiti de RMGC de data asta in regim de voluntariat. Multumim Anda.

  3. Anda, e dreptul tau sa scrii comentarii…doar ca din pacate aceea nu este ‘pararea ta de roman’ si tu stii asta…este un branding, marketing, pr-ing, advertising…zi-i cum vrei cu -ing la coada, doar parere de roman nu este din pacate 🙁 E trist sa vezi cum banii corup absolut totul si pe toti in jurul tau…ma intreb adesea, ce fel de om sunteti voi?

  4. un reporter TV (Ciprian Aron, Realitatea) care în cele din urmă nu a mai intrat în direct, pentru a se evita transmiterea de imagini cu campania “Salvaţi Roşia Montană” 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=ycWJoAPMbYA&feature=player_embedded#!

    Timea Bereczki, de la Digi TV, renunţând la locul ales pentru filmare, pentru a evita transmiterea imaginilor în direct cu susţinătorii campaniei. Acelaşi vajnic reporter a apelat la un jandarm pentru a-i îndepărta pe manifestanţi ‘din cadru’, dar a fost refuzat(ă). Până la urmă, echipa de filmare s-a mutat ‘cu arme şi bagaje’ într-un loc ‘liber de ecologişti’.
    http://www.youtube.com/watch?v=xVCgItepBHw&feature=player_embedded

    povestea ‘pe larg’ a photo-bombing-ului, aici: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/haituirea-lui-emil-boc-la-alba-iulia-umilirea-televiziunilor-jurnal-de-ecoterorist-fotovideo-70643.html

  5. Lupta lui David cu Goliat (cum spunea candva Zeno Cornea) este parca mult mai inegala decat la inceput. David e oarecum la fel de mic dar Goliat creste vazand cu ochii, prin embargo-ul din mass media romaneasca, prin sumele imense platite pe reclamele agresive si mincinoase, samd… Important e sa nu ne lasam. Ultima batalie nu e inca pierduta. Singura cale de comunicare ramasa deocamdata libera e internetul. Sa-l folosim la maxim! 🙂 Chiar daca RMGC-ul stie asta si face angajari la greu

  6. Apropo de “angajari” – cred ca nu ar fi rau sa i se solicite ministrului economiei ca, dat fiind ca Statul roman (la care cotizam cu totii) este partener in “afacerea RM”, sa justifice pentru CE sunt platite persoanele angajate de RMGC – adica care este fisa postului lor, care sunt lucrurile palpabile la care au lucrat pana acum, care este utilitatea lor pentru Romania samd… sa NU uitam ca banii platiti acestor persoane vor fi SCAZUTI din banii pe care RMGC ii va plati statului roman. Cu alte cuvinte, indirect, platim publicitate mincinoasa si postaci PE BANII NOSTRI!!!

  7. Recunosc ca baietii de la RMGC sunt oameni de cuvant 😀 Au creat deja cateva mii de locuri de munca in activitatile conexe proiectului, in special in sectorul PR&Media. Nu inteleg de ce se mai agita si cu pornirea proiectului, din moment ce PR-ul este o activitate curata, care nu arunca cianuri si metale grele in mediu, nu distruge munti si nici tezaure arheologice 🙂

    Da, PR-ul are si un mare efect secundar nedorit: spalarea creierelor celor care cred in corectitudinea mesajelor publicitare

  8. Poate cineva sa-mi dea adresa postala a televiziunilor Realitatea (Ghita) tv, Antena 3 ț.v , Prima TV, ca pe celelalte le stiu. Multumesc
    Obs : Am urmarit din Bucuresti manifestatia de 1 Dec si dupa cum multi stiti deja, doar la B1 T.V. s-a vazut grupul de voluntari la campania „Salvati RM”, desigur , asa in trecere , dar foarte clar, si nu o singura data ci de mai multe ori. Probabil le-a scapat, sau nu au avut incotro, B1 TV a fost luata de la Paunescu de unul care a lucrat la Antena 3 . Si ei transmit reclama rmgc-ista dar poate au… lasat sa treaca intentionat.

  9. in 89 cei care am iesit pe strazi impotriva comunismului nu stiam daca vom reusi – dar ne DOREAM CU ARDOARE acest lucru. acum, cei care luptam impotriva rmgc, nu stim daca reusim (david vs goliath) dar, iarasi, NE DORIM CU ARDOARE ASTA.

  10. Pingback: Mouse-ul şi tăvălugul, sau despre mai-mult-decât-fragila nouă democraţie : Blogul ActiveWatch

  11. Vreau sa ii vad pe desteptii care sustin proiectul dupa ce se va distruge tot acolo… si pe tanti Sanda cand o sa se vaite de boli de piele si plamani… de cancer si alte boli datorate poluarii. Sa il vad pe Borbely si Hunor cum isi asuma responsabilitatea (in stilul Vlad Tepes) asa as vrea! Sa il vad pe Borbely si pe Hunor in teapa lui Vlad Tepes!

  12. Pingback: VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN LUPTĂ PENTRU SALVAREA ROŞIEI MONTANE !!! « Bmarinescu41's Blog

  13. Pingback: Cuţit în inima ţării : Blogul ActiveWatch

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.