Ce fel de boicot?

În nici un caz o simplă neprezentare, care ar sugera absenteism sau nepăsare. Dimpotrivă, o prezenţă mai disciplinată ca oricând la vot a tuturor celor care cred că lucrurile au luat-o razna rău în ţară + o convenţie cât mai simplă – de exemplu, trei ştampile pe aceeaşi pagină – care să facă, ulterior, birourile electorale (şi mai ales serviciile de informaţii) să le comunice politicienilor, după scrutin, că situaţia e serioasă.

De ce boicot?

Dintr-un motiv principial şi unul (cum nu se poate mai) practic.

Primul este că nu doar sistemul politic, prin partidele şi oamenii săi, e putred, ci şi sistemul electoral; fixând o ţintă absurdă pentru numărul de semnături necesare unei candidaturi independente sau înfiinţării unui partid, politicienii noştri s-au asigurat că vor menţine acest meci exclusiv între ei. Chit că meciul e în mare măsură un circ (sau un fel de wrestling, foarte prost trucat însă): atunci când e vorba de afaceri dubioase, de contracte cu statul, de îngrădirea libertăţii de manifestare a cetăţenilor, toţi sunt pe-o mână. Adăugaţi la aceasta traseismul, şi luaţi-l în calcul nu doar pe cel al indivizilor dintr-un partid într-altul, cât mai ales pe cel al ruperii şi recombinării partidelor înseşi: singura concluzie la care puteţi ajunge va fi că totul e o mare păcăleală.

Al doilea motiv, cel practic, poate fi expus repetând aici o deja veche vorbă a Ramonei Duminicioiu: “noi nu avem partide, noi avem găşti de delincvenţi”. Pur şi simplu am studiat listele concrete ale partidelor, şi personal nu voi accepta să cauţionez cu votul meu intrarea unora din acei indivizi în Parlamentul European. Pe fiecare dintre liste, oamenii la limita (de jos) a acceptabilului – iar aceştia sunt, pentru mine, politicienii cărora le confer maxima credibilitate – sunt amestecaţi cu personaje de cea mai joasă speţă, de o moralitate mai-mult-decât-dubitabilă sau deja implicaţi în mizerii notorii. (Cum am promis, voi relua, în câteva texte după părerea mea mai puţin importante, argumentele concrete privind fiecare partid în parte). Când gândesc în termeni de forţe politice, eu unul îmi spun, iniţial, că PSD-ul trebuie izbit în orice moment votând cu oricare dintre inamicii lui. Pe urmă, însă, mă uit cine sunt, concret, aceştia, şi decid că nu merită, efectiv, să-mi mânjesc mâinile şi conştiinţa alegând un rău mai mic, dar în el însuşi remarcabil.

De ce acum?

Pentru că importanţa acestor alegeri nu e mare. Cu scuzele necesare pentru euroduli (aşa îi numesc eu pe anti-eurosceptici 🙂 ), acesta nu e un scrutin, ci un bâlci.

În primul rând, fiindcă putem constata fără dificultate că Parlamentul Europei, deocamdată, e un fel de păcăleală pentru ca alegătorii să aibă impresia că ar decide câte ceva. Europa de azi e a Comisiei, a corporaţiilor, a lobby-ului agresiv, a represiunii brutale, pe cât posibil în faşă, a oricărei iniţiative… revoluţionare. Eu nu sunt un eurosceptic; dimpotrivă, toată cultura, toate ideile, toate credinţele şi valorile pe care le am văd în ea cel mai bun lucru pe care, la ‘ora’ asta a omenirii, l-am putea face. Însă, mă tem şi întrucâtva mă bucur anticipând-o, doar printr-o revoluţie de un fel sau altul, care să readucă acest continent în mâinile oamenilor.

În al doilea rând, din motivul deja menţionat: alegerile ‘europene’ din România cu atât mai mult sunt o cacealma. Iar aici mă adresez direct celor care deja au început să repete refrenul “dacă nu votezi tu, or să voteze proştii”, răspunzându-le: în primul rând, oamenii sunt mult mai puţin proşti şi înţeleg toate lucrurile mult mai bine decât ar vrea teoreticienii politicii. În al doilea rând, tot ce se va schimba prin non-direcţionarea votului meu şi al tuturor celorlalţi vor fi câteva procente (româneşti; la nivel european, mult mai puţin) în favoarea unui partid sau a altuia, în interiorul aceluiaşi, mă scuzaţi, cazan cu miasme.

Dar semnalul pe care îl poate da un boicot (atenţie! NU şi un absenteism) masiv este incomparabil mai important. Înaintea scrutinului prezidenţial, e ultimul moment în care le putem arăta politicienilor care e numărul aşa-zişilor nehotărâţi, în fapt al nemulţumiţilor de toate partidele – al celor care, iată, nu s-au mai lăsat păcăliţi şi nu l-au mai votat pe x fiindcă e un pic mai puţin rău decât y. Ultimele alegeri pentru preşedinte au fost pe muchie de cuţit; ne îndreptăm, fără îndoială, spre un scrutin pe… tăiş de bisturiu. Cele câteva procente ‘ale noastre’ pot face diferenţa – şi o vor face efectiv, cu condiţia ca nimeni… nu, greşesc: ca forţele politice care mai au o minimă resursă de bine, onestitate, putere pentru curăţenie internă să nu ne mai considere electorat captiv, neinformat, pasiv, deci antidemocratic.

Care e ţinta?

Pe termen scurt, semnalarea unei situaţii de criză care nu ne-a adus în nepăsare – dimpotrivă. La jumătate de an după mişcările de stradă de anul trecut, o ocazie cu totul specială de a le provoca politicienilor singurul sentiment care îi poate ajuta să ajute, la rândul lor, România – şi care este frica.

Pe termen mediu, reformarea sistemului electoral, în sensul unei mult mai mari permisivităţi pentru persoane şi noi forţe politice în exercitarea dreptului constituţional de a fi alese.

Pe termen lung, constituirea de sine (în unitate pe temele cruciale, dar mai ales în diversitate, pentru a proteja şi reprezenta toate drepturile, în special pe cele ale minorităţilor de orice fel) a unei societăţi civile active, vocale, puternice – singura care, în opinia mea, poate contrabalansa în România un sistem politic până la a cărui însănătoşire mai e mult, dacă nu chiar o veşnicie.

 

 

 

 

 

 

This article has 3 comments

  1. Ah! Aşadar explicaţia reală este euroscepticismul… În condiţiile în care:
    a) absenteismul va fi oricum masiv;
    b) cei care vor vota, în majoritate, vor fi “activul de bază”, deci convinşi, în general, că “ai lor” sunt unicii viabili;
    c) voturile unor usl-işti… ăăăă… pardon, pesedepceuneperişti vor fi direcţionate (ca în 2009 la eba) către “independentul” diaconu
    …ei bine, în aceste condiţii, prezenţa unor voturi “voit” nule este irelevantă. Prefer să “cauţionez” prin votul meu prezenţa unui stolojan în PE dacă asta ia un vot de la diaconu sau norica sau corina iliescu/powell/creţu! Părerea mea!

  2. Ah! Aşadar explicaţia reală este euroscepticismul… În condiţiile în care:
    a) absenteismul va fi oricum masiv;
    b) cei care vor vota, în majoritate, vor fi “activul de bază”, deci convinşi, în general, că “ai lor” sunt unicii viabili;
    c) voturile unor usl-işti… ăăăă… pardon, pesedepceuneperişti vor fi direcţionate (ca în 2009 la eba) către “independentul” diaconu
    …ei bine, în aceste condiţii, prezenţa unor voturi “voit” nule este irelevantă. Prefer să “cauţionez” prin votul meu prezenţa unui stolojan în PE dacă asta ia un vot de la diaconu sau norica sau corina iliescu/powell/creţu! Părerea mea!

  3. ROMANI;BOICOTATI TOATE ALEGERILE;NUMAI ASA PUTEM SCAPA DE JEGUL COMUNIST-DESTEAPTA_TE ROMANE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE IN CARE TE-ADINCIRA BARBARII DE TIRANI!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.