Text primit de la Luana Andreia

2 luni in cap de cand ma plimb ca o mandra mama cu caruciorul pe strazi. “Minunat” ai/as zice, dar nu! Nu pentru ca imediat ce ies din casa, praful se alege de toata bucuria mea.

La prima mea iesire, credeam ca marile hopuri vor fi liftul neincapator si usa scarii bine ancorata in pozitia inchis de un arc strasnic, pe care doar un culturist il poate dovedi…

Ei bine, adevaratele hopuri insa s-au dovedit a fi cele ce au urmat in calatoria mea incepand cu strada din fata blocului: Valea Ialomitei, in speta, transformata de lucrarile pentru metrou in drum prafuit, plin de bolovani, cu damburi de pamant, cu gropi si planuri inclinate, off-road adevarat!

Iata-ma trecuta cu vai si peste aceasta zona si continuu aventura spre parculet pe alte stradute pline de gropi, fara trotuar sau cu borduri atat de inalte, incat iar as avea nevoie de muschi de culturist sa pot ridica caruciorul peste ele. Treceri pentru carucioare, ce o mai fi si inventia asta? O chestie miraculoasa, care rasare arareori in calea mea, dar nu e chip sa ma folosesc de acest ajutor lasat de autoritati in drum, caci un strasnic in ale sofatului a parcat cum a stiut el mai bine, cu toata precizia pe acest loc, dupa cum se vede in foto un exemplu. Dar exemple intalnesc zilnic in primbarile mele prin cartier, situatia fiind aceeasi si in zone centrale pe unde am ajuns(ex. Calea Victoriei, Piata Enescu)

 

 

Pot intelege ca nu sunt locuri de parcare, dar pana vor rezolva autoritatile acest aspect, nu ne raman decat bunul simt si respectul pentru nevoile unor semeni, singurele in masura sa rezolve pe loc aceasta problema.

Inchei cu multumiri celor responsabili:

– pentru culoarea verde a semaforului de pe Lascar Catargiu (capatul dinspre Piata Victoriei), culoare care nu mi-a permis sa traversez pana la capat si am fost huiduita cu burta de 9luni cu tot de catre soferii asezati la start, 

– pentru strazile care dupa ploi baltesc o vreme buna si ajung sa le ocolesc pe partea carosabila cu carut cu copil cu tot,

– pentru frumoasele rampe de acces in piata (ca cea din fotografie), institutii, ridicate la minim 45 grade, de tot ne-folosul pentru cei carora le sunt dedicate.

 

 

 

This article has 1 comment

  1. Pe langa ce spuneti (chiar mai enervant pentru mine) sunt rahatii de caini. Toata babutele si-au luat caini dar nu pot sa stranga dupa ei. Am eu o vorba: o plimbare prin Bucuresti este un slalom printre rahati de caini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *