De data aceasta, prieteni, doar o imagine, un link şi câteva cuvinte. Despre lucrurile bune cel mai bine e să vorbim pe scurt, rezervându-ne timpul pentru a le savura pe îndelete.

Iată evoluţia din ultimul an a acţiunilor principalului investitor din Proiectul Roşia Montana:

Nu sunt economist, aşa că n-am să încerc nici un comentariu privitor la raţiunile… pragmatice ale acestui trend. Sunt un simplu cetăţean român, deci mă voi mărgini să le urez celor de la rmgc călătorie sprâncenată, în aceeaşi direcţie pe care, văd, au pornit nu neapărat cu voioşie, însă cu spor.

[Aş menţiona doar, pentru cei care nu cunosc aceste amănunte, că momentul de vârf al valorii acţiunilor a fost atins, în luna iulie a anului trecut, de îndată ce ministrul culturii, Kelemen Hunor, a contrasemnat o aşa-zisă descărcare de sarcină arheologică pe care nu avea căderea de a o semna… iar celelalte salturi coincid cu momentele de după principalele intervenţii ale preşedintelui României pe diversele posturi tv şi/ sau agenţii de ştiri, pentru a face lobby proiectului.]

Şi tot ca ‘simplu român’, am doar o remarcă… morală de făcut. Ea ar suna cam aşa: Dumnezeu, totuşi, nu bate cu bota.

În rest, aşa cum foarte bine spunea, tot azi-dimineaţă, pe Facebook, prietena noastră Claudia Apostol (căreia îi mulţumesc pentru vestea cea bună), trebuie să avem ochii deschişi şi urechile ciulite zilele astea.

Pariez că se va întâmpla ceva ‘tare’.

Fie (speranţa mea!) va ieşi din nou preşedintele Băsescu spre a ne asigura pe toţi (şi în primul rând pentru a convinge… bursa) că voia Domniei Sale se va face în ţara Domniei Sale, exact aşa cum Domnia Sa a cerut/ specificat. Fiindcă noul prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu-Sie, poate cel mai eficient executant din istoria post-revoluţionară a României, va continua să lucreze în fruntea Guvernului precum vajnicul şef al unei firme ‘dă’ cartier specializată în dezmembrări şi vânzarea ‘pe piese’ a tot ce prinde în mână. E de ajuns să ne gândim cât de puţin timp i-a trebuit noului şef al executivului să vândă pe-mai-nimic gazele de şist şi Cuprumin, ca să ne putem imagina cam ce ne aşteaptă în continuare, dacă nu suntem atenţi, treji şi… manifeşti.

Fie (dar asta mă rog din toată inima să nu se întâmple, căci ar complica enorm lucrurile şi ar da foc de-a binelea butoiului cu pulbere), Ministerul Mediului va mai face vreun pas decisiv înspre acordarea avizului pentru care barbadosian-canadienii presează de atâta vreme.

Oricum ar fi, să ştiţi că lucrurile nu pot rămâne aşa. Există, doar atâţia oameni, în structurile conducătoare ale României, mergând până la the absolute alpha-dog, care au fost unşi, răs-unşi şi miruiţi cu harul promisiunilor şi mitelor de tot soiul… există, nu uitaţi asta niciodată! atâţia oameni potriviţi la locul potrivit, pentru care corupţia e la fel de naturală ca respiraţia… există, în fine, o asemenea ‘sete’ (nu vă temeţi, nu concertată, nu organizată prin cine ştie ce conspiraţie mondială, ci o simplă sete de hiene, multe, multe hiene) de spoliere a noastră şi a tuturor celor îndeajuns de blegi şi/ sau naivi încât să se lase spoliaţi – încât ceva, ceva se va întâmpla în zilele următoare.

Vă aştept aici spre a comenta lucrurile atunci când ele vor începe. Deocamdată, beţi-vă cafeluţele (sau, fiindcă ora lor, în vreme ce scriam, a cam trecut, luaţi la prânz un pahar de vin stenic) clătindu-vă ochii cu ultimele veşti de pe bursă.

 


Articolul are 2 comentarii

  1. Tot Claudia Apostol îmi atrage, pe drept cuvânt, atenţia asupra unor ambiguităţi ce pot rezulta din textul meu, acolo unde spun:

    “Kelemen Hunor, a contrasemnat o aşa-zisă descărcare de sarcină arheologică pe care nu avea căderea de a o semna…”

    În fapt, K.H. nu a semnat niciodată descărcarea, pe care doar directia judeteana de cultură o eliberează; ministrul poate semna doar declasarea din lista patrimoniului. Se poate spune, însă, că el a promovat foarte vehement acel moment al descărcării – “primul pas către protejarea patrimoniului”, deci l-a acceptat, l-a ridicat in slăvi; insa nu l-a semnat, ba mai mult, a declarat că el nu va semna declasarea… fără de care descărcarea ‘cu pricina’ nu are valoare.

    Cu alte cuvinte, e bine să ştim că, legal vorbind, Cârnicul este inca monument istoric.

    Mulţumim, Claudia!

  2. Pingback: Graficul acţiunilor canadienilor de la Gabriel Resources | Lupta pentru Roşia Montană

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *