De obicei articolele mele sunt cam retorice şi moralizante. Mă interesează mai mult ca orice etica, a guvernanţilor pe de o parte, a noastră raportat la calitatea de cetăţeni, pe de alta. Acum însă voi încerca să fiu exact şi rece. În zilele, cel târziu săptămânile care urmează, va începe marea bătălie, ultima şi adevărata, pentru Roşia Montana, în faţa unui duşman mai cinic şi mai lipsit de scrupule decât toţi cei cu care am avut de-a face până acum.

Va fi vorba, fără nici o exagerare, despre viaţa sau moartea acestei localităţi şi, probabil, a unei mari părţi din Apuseni.

Aşa că, întocmai ca înaintea unei bătălii, vă voi reaminti datele problemei. Pe unele (poate chiar majoritatea) le cunoaşteţi. Pe altele le-aţi aflat cândva, dar după atâta vreme probabil le-aţi uitat. În fine, s-ar putea să găsiţi şi câteva informaţii noi. Iată:

Locurile de muncă. În documentele oficiale înaintate autorităţilor statului înainte să se fi gândit la strategia publicitară bazată pe drama şomerilor din zona Roşia Montana, RMGC a precizat cu claritate câte slujbe (directe şi indirecte) ar crea proiectul în faza de exploatare: 634. Şase sute treizeci şi patru.  Nu 3600, cum scrie acum pe site, nu, pur şi simplu, ‘mii de locuri de muncă’, aşa cum se spune prin reclame. Chiar şi dintre acestea, în condiţiile (cu care tot compania se laudă) utilizării unei tehnologii foarte avansate, extrem de puţine vor fi accesibile localnicilor sau ‘minerilor’ în sensul vechi al cuvântului. Cât

despre ‘dorinţa fierbinte’ a locuitorilor din întreaga zonă ca acest proiect să înceapă, tentativa companiei de a o demonstra prin referendumul local din decembrie 2012 s-a soldat cu un imens eşec.

Cianura. Proiectul ar necesita aducerea şi transportul prin România a (după cele mai modeste estimări) aproape 200.000 tone de cianură de sodiu la un grad de puritate de peste 90%. Aceasta ar ajunge pe calea ferată la Zlatna, iar de acolo ar fi transportată de camioane securizate în zona de prelucrare a aurului. Această cantitate depăşeşte de 12 ori întreaga cantitate de cianură folosită în prezent în toate minele europene. Doza letală pentru un adult, la concentraţia specificată, se situează în jurul unei treimi de gram. În cazul accidentului de la Baia Mare (30 ianuarie 2000), considerat cel mai grav dezastru ecologic european după Cernobîl, cantitatea de cianură deversată a fost evaluată la 100 tone.

Metalele grele şi lacul de decantare. O diversiune intens folosită de către lobby-iştii proiectului, în frunte cu preşedintele Băsescu, a fost cea a ‘cianurii din lacul de decantare’ care ar avea o concentraţie mai mică decât într-o cafea. Marile pericole reprezentate de acest lac sunt date, însă, pe de o parte de simpla lui mărime (12,3 milioane de metri cubi), de dimensiunile barajului de anrocamente (cel puţin 180 metri înălţime, peste 1 kilometru lungime) situat în amonte faţă de Abrud şi Câmpeni, de conţinutul mare de metale grele şi arsen din masa sterilului, de permeabilitatea bazinului din Valea Cornei.

Aurul, argintul şi profitul pentru România. Actualmente, redevenţa pentru metale rare este de 4%, aceasta în ciuda repetatelor asigurări ale diverselor guverne că ea va fi mărită. Pe de altă parte, Minvest Deva deţine 19,3% din acţiunile RMGC – aceasta în teorie, fiindcă în practică, de fiecare dată când s-au făcut măriri de capital, partea românească nu a avut banii necesari şi a fost împrumutată tot de către Gabriel Ressources (vezi finalul textului din link). Astfel, chiar şi în  scenariile şi calculele cele mai optimiste, România ar primi mai puţin de o treime din plusvaloarea rezultată din vânzarea pe piaţă a aurului şi argintului extras. Nu s-a vorbit niciodată (de către RMGC) şi nu s-a întrebat niciodată (de către statul român) despre celelalte metale rare care se găsesc în zăcământ şi care ar fi exploatate de către companie ‘pe deasupra’ şi ‘pe gratis’. Geologul Aurel Sântimbreanu, fostul inginer şef al exploatării miniere de stat de la Roşia Montana, afirmă că valoarea acestor alte metale o depăşeşte cu mult  pe cea a aurului şi argintului, “ţintele” oficiale ale proiectului RMGC.

Patrimoniul istoric, arheologic şi cultural al Roşiei Montane este unul excepţional. E vorba despre cea mai veche localitate minieră atestată documentar de pe teritoriul României (6 februarie 131). Comisia prezidenţială înfiinţată de Traian Băsescu tocmai pentru a evalua starea patrimoniului naţional a ajuns, privitor la acest sit complex, la o concluzie cum nu se poate mai netă: în Raportul din 2009 se spune, negru pe alb, că aici dezvoltarea proiectului RMGC ar aduce atingere securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran şi prin decredibilizarea totală a României în privinţa respectării legislaţiei internaţionale privitoare la protejarea valorilor arheologice. În replică la această concluzie, probabil, neaşteptată, Băsescu a afirmat, într-un moment în care se afla în localitate, că degeaba se vorbeşte despre patrimoniu, fiindcă nu vede nici un alt turist în afară de el însuşi, persiflând astfel munca ştiinţifică a celor mai reputaţi specialişti din România, iar RMGC a finanţat integral formarea şi activitatea unui “grup independent” (sic!) de cercetători  care au ajuns la concluzia, deloc surprinzătoare, că doar realizarea proiectului minier poate ajuta patrimoniul. Mai mult, majoritatea caselor-monument cumpărate de companie au fost lăsate în paragină, noul proprietar afirmând că le va restaura doar dacă proiectul industrial începe – încălcând astfel, flagrant, legislaţia care obligă la protejarea necondiţionată a acestui tip de construcţii. În fine, mai mulţi Miniştri ai Culturii au refuzat să înainteze documentaţia care ar fi permis înscrierea Roşiei Montane pe lista tentativă a UNESCO, iar primarul din localitate a chiar semnat, în numele autorităţilor locale, o scrisoare de protest împotriva acestei acţiuni.

Probleme de legalitate şi proprietate. Propriu-zis, la această oră orice discuţie despre autorizarea de mediu a proiectului RMGC ar trebui, din punct de vedere legal, să fie suspendată, fiindcă planul de urbanism zonal care stătea la baza întregii documentaţii a fost anulat definitiv şi irevocabil de către Curtea de Apel Alba. Pe de altă parte, un număr încă important de familii din Roşia Montana nu vor accepta niciodată să-şi vândă terenurile peste care se suprapune ‘amprenta’ proiectului. Singura modalitate de a-i alunga pe aceşti oameni din casele şi de pe pământurile lor ar fi o modificare legislativă în vederea exproprierii – o ‘mişcare’ pe care de altfel au iniţiat-o de multă vreme, deja, senatorii Toni Greblă şi Ion Ruşeţ.  Iar declaraţiile din ultima vreme ale premierului Victor Ponta privitor la revizuirea concepţiei asupra proprietăţii private în chiar Constituţia României trădează intenţii cum nu se poate mai clar conturate. Ultimul obstacol în calea demarării proiectului RMGC ar fi, totuşi, oamenii şi pământurile lor, iar USL se pregăteşte să posibilizeze îndepărtarea cu forţa a acestora.

În loc de încheiere, două trimiteri: pentru toţi cititorii iritaţi de numeroasele mele  trimiteri (link-uri) spre articole de presă, iată două alternative – pe de o parte [fiindcă plec de la ideea că Noul Eldorado a fost deja vizionat de orice român care îşi doreşte să ştie cum e ‘viaţa’ la Roşia Montana] un film documentar relativ nou, al regizorului german Fabian Daub (din păcate fracţionat pe youtube: părţile 1,2,3,4,5,6); pe de altă parte, pentru cei care doresc argumente ‘tari’, un volum de studii riguroase, elaborate de specialişti ai celor mai prestigioase instituţii ştiinţifice româneşti privind problemele cele mai spinoase de la Roşia Montana.

 

Articolul are 7 comentarii

  1. Acest pui de procuror comunist trebuie sa dea socoteala imediat in fata Romanilor pentru faptele lui: Coabitarea,desemnarea vechilor procurori contestati, Chevron_gazele de sist si RMGB-Rosia Montana.

  2. Despre problema ROȘIA MONTANĂ, si nu numai, foarte mulți cetățeni români n-au auzit, sau nu știu mare lucru și mulți nici nu vor să știe; Din cîți știu, mulți nu înțeleg situația reală, din care înțeleg, nu multora le pasă, … În bătălia asta, nouă, celor care de-a lungul istoriei, am pierdut întotdeauna, ne scad șansele, așa cum lor le cresc, adică exponențial; Dar românii vin mereu la luptă cu ce-i mai bun,…cu Au, Ag, etc., dar și cu ignoranță, prostie, colaboraționism, poltronism, cu corupți, oportuniști, escroci, cinici, nemernici, vînzători, trădători, … aflați din plin pe plaiurile ce “aur poartă”. Soluția să nu ne mai prostituăm “din poartă-n poartă”, e una para-ordinară și trans-tradiționalo-națională, igienizatoare; După cum înțelept consemnează adagiile autohtone: “peștele de la cap se-mpute”, “boala lungă – moarte sigură”, “bătrinii sînt sortiți morții de mici”, ș.a.a.

  3. Cum ba sa ne lasam asha calcati in picioare ? Adica , acolo , in Rosia , sunt Galerii Romane vechi de peste 2000 de ani , cum sa iti bati joc de propria tara ? De istoria ei ? Cata istorie are tara asta , noi pur si simplu ne pisam pe ea… Pe langa asta aducem blasfemie religiei, vor sa exhume mortii din 6 cimitire…hai sa mutam sicriile ca ne stau in cale (nu e funny deloc) chiar tragic… Biserica ar trebui sa intervina deoarece inca mai au credibilitate in randul oamenilor (Parerea mea). Cred ca este de ajuns sa iti faci o poarere despre acest proiect care este implementat cu forta de catre oameni importanti din “varful piramidei” :)))

  4. Pro Rosti Montana – e vorba in primul rand de 200 000 de tone de cianura; adica sanatatea ta, a mea, a noastra si a viitoarelor generatii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *