“S-a depăşit orice limită.” “S-a întâmplat inimaginabilul.” “Cam cât de tâmpiţi ne cred autorităţile/ guvernanţii?” Afirmaţii şi întrebări pe care fiecare dintre noi le-a făcut/ şi le-a pus de cel puţin câteva ori, în 2012. Un an care a dus România mult dincolo de obişnuita prostie şi nesimţire a celor care ne conduc – a dus-o în isterie, nebunie, absurd.

Cum a fost posibil aşa ceva? Răspunsul, cred eu, nu e foarte complex – el ar putea fi redus la trei factori principali: 1) izolarea politicienilor într-un joc ‘între ei’, în despărţire totală de orice agendă/ problemă reală a cetăţenilor; 2) transformarea presei, din mijloc de investigare alternativă şi corectă informare asupra faptelor, în agent de propagandă fie al partidelor şi alianţelor politice, fie al clienţilor corporatişti; 3) învrăjbirea fără precedent a populaţiei, făcută să creadă, pentru o vreme cel puţin, în faptul că o tabără politică reprezenta binele, alta răul.

Or, astăzi nu mai încape nici o îndoială că ambele părţi erau rele, într-atât de catastrofice încât mulţi oameni lucizi pur şi simplu n-au mai putut alege/ vota, îngroşând procentul, oricum atât de periculos, al nepăsătorilor, apaticilor, descurajaţilor.

Fără glumă, pentru noi 2012 a marcat, în oarecare măsură, sfârşitul lumii. Al bunelor intenţii şi corectitudinii, apoi al decenţei, apoi al normalităţii. Şi vă rog să mă credeţi că nu scriu cuvintele acestea cu deznădejde. Dimpotrivă, am optimismul paradoxal al celui ajuns la fundul prăpastiei.

Vă supun, aşadar, atenţiei, o ultimă enormitate a anului care tocmai a trecut.

——————————————————-

Pe 9 decembrie, Consiliul Judeţean Alba a organizat ceea ce trebuia să fie cea mai ruşinoasă acţiune de lobby din bani publici, pentru o corporaţie privată, din istoria post-’89 a României. Un aşa-zis ‘referendum’ în 35 de localităţi cu autorităţi locale demult corupte de către Roşia Montana Gold Corporation ar fi trebuit să confirme (măcar local, din moment ce opoziţia la nivel naţional era formidabilă) voinţa oamenilor de a se reîncepe mineritul în Apuseni – cu accent, fireşte, pe proiectul RMGC.

Rezultatele acestei ‘consultări’ au fost departe de aşteptările organizatorilor. Nu s-a întrunit cvorumul, ceea ce a dus, juridic vorbind, la invalidarea referendumului. Cu toată ambiguitatea şi perversitatea întrebării de pe buletinele de vot, cu toată mita ‘electorală’ oferită de companie, cu toate presiunile exercitate de “aleşii” locali, cu toate fraudele, Gold Corporation a înregistrat o înfrângere usturătoare. Au fost prezenţi la urne doar 43% dintre cetăţenii cu drept de vot, iar voturile pentru redemararea mineritului au atins de-abia 63 de procente. Asta în condiţiile în care propaganda RMGC vorbea la un moment dat de 81% susţinere la nivelui întregii Românii.

Civic vorbind, ceea ce s-a întâmplat pe 9 decembrie reprezintă, poate, cel mai pozitiv semnal din întreaga realitate românească a anului 2012.

Foarte pe scurt spunând lucrurile: moţii nu s-au lăsat păcăliţi. Cea mai amplă campanie de dezinformare/ manipulare pe care a văzut-o vreodată această ţară s-a încheiat cu un răsunător eşec.

Dar de la simplul adevăr la ceea ce ştie populaţia românească e o distanţă importantă. Fiindcă singura soluţie a companiei, ca şi a tuturor celor cumpăraţi de ea, a fost, după un moment de şoc şi stupoare, să continue minciuna şi să preseze şi mai tare asupra politicienilor. De altfel, încă de la închiderea urnelor, mass-media românească mainstream a dat rezultate (provenite din sondaje) false, afirmând că votul pozitiv a fost undeva în zona de 75% şi trecând sub tăcere nerealizarea cvorumului – deşi aceasta din urmă se putea constata fără probleme în chiar

momentul respectiv şi era perfect cunoscută atât de autorităţi, cât şi de către RMGC. În zilele următoare, minciuna a continuat, şi doar datorită unor canale alternative – mai cu seamă web-site-uri, bloguri, reţele sociale – oamenii au putut afla care fusese situaţia reală.

Însă trebuie să recunoaştem că n-a fost nimic surprinzător în comportamenul obedient-cu-corporaţia şi mincinos-cu-spectatorii/ cititorii al televiziunilor şi ziarelor româneşti, care se hrănesc de ani de zile cu sume astronomice pentru publicitatea Gold-ului şi care cenzurează, de tot atâta timp, orice ştire despre multiplele motive de a stopa proiectul şi despre uriaşa opoziţie populară cu care, mai ales după căderea de popularitate a principalului ei lobby-ist, Traian Băsescu, se confruntă compania.

Nu. Surpriza a venit din altă parte.

————————————————-

Pentru toate ‘autorităţile’ româneşti de la nivel naţional sau local, ziua de 27 decembrie a fost, dacă nu chiar o sărbătoare legală, o zi lejeră în care oamenii, istoviţi de Crăciun, începeau să se dezmeticească şi să pregătească Revelionul.

Nu însă şi în Alba. Acolo, probabil din pur spirit cetăţenesc, aceiaşi 35 de primari de la care, cică, pornise ideea referendumului s-au întâlnit, în şedinţa Consiliului Judeţean, nu doar cu membrii acestui organism, ci şi cu parlamentarii ‘locali’. Primarii au prezentat un Memoriu, pe care consilierii ‘şi l-au asumat’, iar reprezentanţii judeţului în Senat şi Camera Deputaţilor au luat, pe rând, cuvântul ‘făcând frumos’ şi promiţând că vor cere în Legislativul României re-pornirea în Apuseni a mineritului, şi în primul rând a proiectului de la Roşia Montana.

Cu alte cuvinte, la comanda Gold-ului, toţi reprezentanţii autorităţilor ‘de Alba’, de la toate nivelurile, nu doar că au continuat să invoce rezultatele unui scrutin juridic invalidat, dar au şi inventat/ semnat o logică potrivit căreia, în realitate, acest plebiscit ar fi demonstrat SUSŢINEREA MASIVĂ a comunităţilor locale pentru Proiectul RMGC.

Nu doar o ilegalitate. Nu doar o minciună grosolană. Ci şi, dacă mai contează, o prostie (de asta am pus subtitlul ‘semne proaste’, nu ‘semne rele’) de o gravitate rar întâlnită, chiar şi în România. În ultimă instanţă, avem de-a face, pur şi simplu, cu afişarea (de un tupeu inadmisibil) a credinţei/ convingerii politicienilor că noi, cetăţenii, suntem proşti.

În data de 27 decembrie 2012, politicienii de Alba ne-au scuipat în faţă – pe mine, pe dumneata, pe dumneata, pe orice om cu o brumă de inteligenţă şi bun simţ din România.

Iată câteva fragmente referitoare la cvorum şi rezultatele votului, ca să înţelegeţi despre ce e vorba:

“Numărul real al votanţilor a fost cu circa 25% mai mic decât numărul de votanţi înscrişi pe listele electorale. Având în vedere faptul că oamenii duc lipsă de locuri de muncă în zonă, mulţi dintre ei au plecat în străinătate sau în alte localităţi din ţară, în căutarea unui trai mai bun /…/. Viscolul şi ninsoarea abundentă au îngreunat mult şi au influenţat semnificativ procesul electoral. /…/ Aceşti doi factori însumaţi fac ca participarea reală la referendum să depăşească 85% din totalul alegătorilor care locuiesc efectiv în zonele respective şi care în ziua votului nu au rămas înzăpeziţi. /…/ Estimăm că, în condiţii normale, participarea la referendum putea uşor ajunge la circa 60%, iar voturile cu DA ar fi reprezentat peste 70%.”

Vă credeţi ochilor?

Aveţi nevoie de o recapitulare? Prezenţa oficială la vot: 43%. Voturi în favoarea reînceperii mineritului (fără nici o menţiune, în întrebare, despre cianură): 63%. Decizia oficială, cu valoare juridică, a Biroului Electoral Judeţean Alba: INVALIDARE. Procentele invocate în memoriul asumat de politicienii ‘de la vârful’ judeţului: 85 la sută prezenţă; 70 la sută voturi pentru minerit.

Aceasta, dragi prieteni, nu e o glumă. Nu e vreo farsă sinistră pe care s-o fi inventat ca să vă testăm rezistenţa. Nu e nici măcar tipica dezinformare de presă ‘obedientă’. Nu. Este un act oficial al Consiliului Judeţean, adresat Preşedintelui României, Parlamentului şi Guvernului Ponta.

—————————————-

Puteţi citi, dacă aveţi nervii necesari, ceva mai jos tot memoriul. Eu, unul, aş putea comenta şi contraargumenta la fiecare din minciunile, exagerările sau simplele inepţii care îl compun de la un capăt la celălalt… şi poate că, într-o zi, mă voi calma îndeajuns ca să reiau dialogul cu cei pe care, personal, nu-i pot numi decât proştii-tupeişti-neruşinaţi-de-Alba. Deocamdată, însă, reacţia mea se reduce la atât:

Vă rog să daţi de veste. Să citiţi cu ochii proprii, să judecaţi cu mintea proprie şi să le spuneţi şi altora – fiindcă dincolo de subiectivismul meu (al unui om ajuns la capătul capătului răbdării), ceea ce contează e să fi văzut, înţeles, cântărit argumentele ambelor tabere şi să vă faceţi o părere. De luni de zile, ceea ce vi se arată, vi se comunică, vi se explică e doar versiunea promovată de Gold Corporation. E absolut necesar să existe o a doua sursă, tocmai fiindcă – sunt convins – nu vă veţi opri la ea, ci veţi căuta mai departe cu onestitatea omului care vrea, mai întâi, să îşi clarifice/ nuanţeze înţelegerea adevărului, şi apoi să facă, sau măcar să ajute ceea ce el crede că e binele.

Roşia Montana e, ‘în mic’, o oglindă a ‘marii’ Românii. Indiferent de direcţia în care o să vrem să o luăm, important este ca decizia să fie a noastră, a cetăţenilor.


 

DISCLAIMER:

Conţinutul acestei rubrici nu reflectă în mod obligatoriu poziția oficială a organizației ActiveWatch. Așteptăm articolele dumneavoastră. Aveți responsabilitatea să verificați informațiile pe care le publicați și să respectați valorile și misiunea ActiveWatch.


Articolul are 19 comentarii

  1. Rusine javrelor si tradatorilor de tara. Sa nu cumva sa credeti ca vom sta cu mainile incrucisate sa batjocoriti Romania. Afara cu Javrele CANADIENE de la ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION din Romania,impreuna cu asazisii alesi locali tradatori de tara.

  2. nicolae si Andrea, poate rmgc nu o fii solutia cea mai potrivita, dar pana acum vad ca este singura pentru zona respectiva. Tradare de tara nu este cand iti doresti ca o zona defavorizata sa-si schimbe statutul, cand esti deschis investitiilor. chiar daca referendumul nu a fost validat, motivul o fi vremea, nu o fi, asta conteaza cel mai putin, eu astept o decizie de la Guvern ca sa stim odata ce se intampla cu acest proiect. vi se pare mai condamnabil ca nu suntem in stare nici dupa 15 ani sa ne decidem in privinta unei investitii sau ca primarii din Alba sustin, totusi, macar o solutie concreta, buna, rea, e la latitudinea fiecaruia,care cred ei ar aduce o viata mai buna in zona?

  3. E interesant că, în ciuda faptului că sîntem un “neam săturat”, de fapt nu găsim calea de a face ceva, orice, pentru a schimba lucrurile. De unde şi lehamitea. Cum care?! Aia mare care nu e rezultatul uitatului la televiziunile urii, ci rezultat al senzaţiei că societatea este divizată totalmente în două – noi şi ei. Doar că NOI şi EI sîntem alţii. Împărţim greşit, intelectualii se revoltă de ce fac, cred, cumpără, mănîncă etc., “ceilalţi” (definiţi prost drept manelişti, etc.), iar ceilalţi se delimitează zgomotos de intelectuali, ca şi cum ei ar fi duşmanii “poporului”. Dezbinare maximă, efecte maxime.

  4. Daca PRIMARII si POLITICIENII actuali, din 35 de localitati in care s-a facut referendumul pe banii contribuabililor pentru consultarea populatiei pro/contra minerit, nu vor sa accepte invalidarea acestuia din lipsa de cvorum, si insista prin Consiliul Judetean Alba la autoritatile statului sa sustina RMGC, atunci ei nu tin cont de legea referendumului.

    Daca dupa atatea dezbateri si zbateri in ani si ani la rand lumea nu vine sa voteze in ziua Z, atunci eu cred ca sunt mari ezitari in sufletele oamenilor fata de tehnologiile cu cianuri,angajarile estimate, seriozitatea firmei, chiar daca pentru minerit ar fi votat multi.

  5. Pingback: Domnule Ponta, domnule Basescu, un grup organizat de primari din Apuseni va cred prosti. Chiar sunteti? (I) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  6. @gadjodillo: uite, eu una m-am saturat sa ne tot imprumutam la FMI. iarasi vin astia luna asta in inspectie si tot n-am strans banii sa-i dam inapoi. ne inecam in imprumuturi. e mai bine asa, la care se adauga amanarea mamut a acestei investitii, decat sa clarificam o data ce si cum? eu inclin spre investiitii, in orice domeniu nu numai in minerit, pentru ca asa ne intra bani in tara pe care nu mai trebui sa-i returnam!

  7. Magdalena, absenteismul la vot este o constanta in toata tara, desi si in Apuseni. motii cred ca s-au saturat sa vada ca nu-s bagati in seama de Guvern, asa ca s-au gandit ca nici prin referendumul ala nu-si putea hotari soarta. ceea ce cam asa este.oare daca referendumul se valida, Guvernul se grabea sa vina cu o decizie pt acei oameni? ma indoiesc amarnic, avand in vedere ca de ani de zile, amanarile sunt litere de lege la Bucuresti!

  8. Pentru aceia dintre dumneavoastră, dragi cititori, care încă nu ştiu ce este acela un postac (în general, iar în cazul de faţă postacul tipic angajat cu ora/ comment-ul de către RMGC) – o să vă dau ceea ce în semantică se numeşte o ‘definiţie ostensivă’, adică o definiţie prin arătare-indicare: postacul este Anda.

  9. Domnule Cornel Vilcu, cu tot respectul, daca nu am chiar aceeasi opinie cu dvs, desi nu v-am contrazis efectiv, nu pot sa mi-o exprim pentru ca automat sunt catalogata drept postaca? desi, sincer, daca ar fi sa traducem acest cuvant, asa ar trebui sa fim catalogati toti cei care comentam aici. Nu toti POSTAM comentarii? Imi pare rau ca v-am deranjat, credeam ca libertatea exprimarii se aplica la toti cei care va citesc articolele,dar m-am inselat. Mult succes in continuare!

  10. Important este ca decizia sa fie a cetatenilor, iar in cazul referendumului din Apuseni, oamenii au votat pentru pornirea mineritului, prezenta la vot a fost chiar mai ridicata decat la alegerile parlamentare. Oricum mi se pare normal ca primarii din zona sa ceara Guvernului sa dea un raspuns legat de proiectul de la Rosia, in primul rand oamenii de acolo au votat in acest sens si in al doilea rand se amana un raspuns de prea multi ani, cu toate ca oamenii din zona au cerut in repetate randuri pornirea proiectului.

  11. Nu stiu daca “Anda” este sau nu postac RMGC, insa articolul NU se referea la inceperea exploatarii cu cianuri, si nici la imprumuturile de la FMI (pe care nici eu nu pot sa le inteleg!) ci stict la ilegalitatea flagranta a acestui memoriu! Cum sa masluiesti cifrele in asemnea hal! S-a facut un referendum, oamenii nu s-au prezentat, iar din cei care s-au dus, doar 63% au fost pentru RELUAREA MINERITULUI (incidental, si eu sunt pentru, insa jaful RMGC este cu totul altceva). CUm sa zici ca 435 insemna de fapt 85%?!!
    Si nici daca acesta ERA rezultatul real al referendumului, nu ar fi fost concludent pe plan national, penrtu ca mostenirea cianurilor si disparitia rezervelor strategice de aur afecteaza toata tara, nu numai pe cei de acolo!

  12. recapitulare…voturile favorabile au fost 60% din 43% .
    dragii mei ardeleni; tupeul sudist nu se-mpaca cu traditiile ardelene.
    stopati-va ‘alesii” locali, n-au pic de minte.

  13. Da, Anda, te acuz că ești postac(ă), și nu fiindcă aș acuza pe oricine se declară pro-minerit sau pro-proiectul RM de asta, ci în urma celei mai simple analize stilistice. Nu e nevoie să fii doctor în Litere sau să predai lingvistică (aşa cum, întâmplător, sunt/ fac eu) ca să recunoşti recurenţa unor teme, ba chiar, vai! a unităţilor lexicale folosite. Postările voastre sunt într-atât de standardizate, încât m-am întrebat adesea dacă asta se datorează 1. unui tipic de la care ‘angajatorul’ nu vă lasă să vă abateţi de teamă să nu spuneţi cine ştie ce adevăr care nu trebuie ştiut; 2. lipsei de interes pentru o meserie din care nu se câştigă, la urma-urmelor aşa de bine sau 3. lipsei personale de creativitate argumentativă.

    Aaaa, şi ca să nu uit: nu doar că te acuz în continuare de ‘postacitate’ :), dar am mari îndoieli că eşti diferită de Călin – autorul comment-ului nr. 11 🙂

  14. Pingback: Pentru ca referendumul RMGC a fost un esec, 35 de primari din ALBA au semnat un Memoriu privind reluarea mineritului – “IN SPECIAL LA ROSIA MONTANA”, dovedind ca nu dau doi bani pe opinia locuitorilor

  15. Pingback: Prost nu e cel care cere, ci acela care da. Aviz Ponta, Basescu & Co. Memoriul grupului organizat din Apuseni (II) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  16. “În data de 27 decembrie 2012, politicienii de Alba ne-au scuipat în faţă – pe mine, pe dumneata, pe dumneata, pe orice om cu o brumă de inteligenţă şi bun simţ din România.” – E de mirare!? pai asta se intampla in mod curent cam peste tot in tara… si nu doar de ieri de azi, e un fenomen general – la Alba sau Constanta e doar o extrema a unui cancer generalizat la nivelul Romaniei. Se mai poate face cumva curatenie, se mai poate opri balaurul? Oficial, meciul inca se joaca, si cheia e in JUSTITIE (chiar si proiectul RMGC e oprit tot datorita unor hotarari, nu pentru ca referendumul nu s-ar fi validat). DNA (sustinut chiar de … presedinte, culmea, nu?) este singurul abilitat sa ancheteze ‘alesii’ orbirii in care ne scaldam, si alte astfel de nemernicii. Cititi aici mai multe si sustineti DNA si independenta justitiei:
    http://www.revista22.ro/articol.php?id=18995
    http://www.humanitas.ro/humanitas/eu-votez-dna

  17. Pingback: Mihai Goţiu spulberă memoriul primarilor goldişti | Lupta pentru Roşia Montană

  18. Bravo pentru curajul din articolul de mai sus. Locuiesc de ani buni in Canada si cunosc destul de bine tehnicile de manipulare la care apeleaza sectorul corporatist. Trebuie sa fii total neinformat sau rauvoitor sa nu-ti dai seama de faptul ca demararea proiectului RMGC ar reprezenta o adevarata catastrofa pe termen lung pentru Romania. Vor fi o gramada de perdanti (milioane de romani) si foarte putini castigatori (RMGC + lichelele care i s-au pus in slujba). Sunt timisorean la origine, dar mi-e sila de elanul cu care un individ precum Marius Ghilezan, jurnalist mediocru si lipsit de scrupule, se transforma intr-o portavoce a intereselor RMGC. Pe bani, fireste, ca doar nimic nu-i gratis in ziua de astazi. Atata cat clasa politica si mass-media sunt corupte (“the cost of doing business” cum ar spune reprezentatii RMGC daca n-ar fi obligati sa se auto-cenzureze), singura speranta vine dinspre societatea civila. Blogul acesta e un exemplu pozitiv. Inca o data bravo!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *