‘Fenomenul postac’ nu e nou, dar RMGC l-a adus la dimensiuni înspăimântătoare. Or, ActiveWatch îşi asumă ca sarcină monitorizarea presei, aşa încât vă propun să discutăm şi acest aspect al ei, în aparenţă marginal. După ce a cumpărat cam tot ce e canal media important, Gold Corporation pare să fi angajat fie o armată de mici soldăţei, fie – caz în care îi compătimesc din inimă pe cei care şi-au ales această slujbă – un număr mic de oameni care fac ‘permanenţă’ în faţa calculatoarelor.

Din păcate, pentru media, şi mai ales pentru comment-urile de pe site-uri, nu există o Protecţie a Consumatorului; dacă ar fi funcţionat aşa ceva, cu siguranţă aş fi făcut reclamaţii şi aş fi solicitat amenzi. Sunt profund deranjat de această invazie ca de lăcuste, din mai multe motive:

1. în primul rând, mi se insultă – şi ni se insultă, multora dintre noi – inteligenţa. Toate textele postace sunt la fel. Ba chiar şi numele postacilor par generate de un program de calculator – de fapt prenumele, fiindcă un postac nu are niciodată nume, nu îşi asumă vreo identitate. Lungimea postărilor e cam aceeaşi, temele, tezele, stilul, chiar şi cuvintele se repetă la nesfârşit. Îmi e şi greu să-mi dau seama ce se urmăreşte, ce crede RMGC că obţine: o victorie cantitativă, în ce priveşte numărul ‘brut’ de luări de poziţie? Da, ştiu că organisme ‘de control’ cum ar fi CNA ne răspund, uneori, la sesizări, numărând secundele acordate ambelor părţi ale unei dispute, arătându-ne că a existat egalitate şi trecând sub tăcere cutare sau cutare conflict de interese, cutare invitare de falşi oponenţi etc. etc.; ştiu că e dificil să realizezi, altfel decât cantitativ (adică absurd) o apreciere a echidistanţei sau, dimpotrivă, a direcţiei în care se înclină o balanţă. Dar toate astea nu mă ajută să înţeleg sensul postăcelii la scară industrială.

2. se creează un fel de zgomot informaţional, o pierdere-de-vreme, a celor câteva secunde de care e nevoie ca să recunoşti un postac. E drept că, pe măsură ce ne obişnuim cu fenomenul, căpătăm rapiditate în reacţii, un fel de imunizare a văzului atent: ocheşti simultan primele cinci cuvinte, şi sari mai departe. Dar tot e obositor.

3. apoi, survine o presiune constantă de coborâre a oricărei dispute de la nivelul inteligenţei treze şi creative la cel al automatismelor. Mă tem că, pe unii cititori, seriile – potenţial infinite, iar real dependente doar de buzunarul RMGCist – de postări postace i-ar putea adormi/ hipnotiza ca un fel de zumzet cretinizant. Mai exact ca un fel de mesaj perceptibil-şi-totuşi-subliminal care repetă continuu că totul se reduce la mii (chiar dacă iluzorii) de locuri de muncă, la seriozitatea acestei companii străine (în realitate, mai degrabă un SRL-căsuţă poştală de unică folosinţă, doar pentru acest gigantic ‘tun’ tras României), la salvarea de la foamete a nefericiţilor de la Roşia (aici un refren, în opinia mea ciudat, e cel al culegerii ciupercilor din pădure ca unică alternativă la minerit), la inexpugnabilitatea barajului în dosul căruia stă o blândă cafeluţă matinală etc. etc. Atent să găseşti eventualele argumente valabile, e foarte greu ca încetul cu încetul nivelul tău de aşteptare să nu se lase tras în jos de tonele astea de lest fără strălucire, fără idei.

4. nu în ultimul rând, mi se pare de neacceptat ce le face această îndeletnicire postacilor înşişi. Ştiu că există pe Discovery un serial despre “meserii murdare”, dar nici una din… greţoşeniile pe care le vedem acolo nu mi se pare atât de periculoasă – fie şi pentru motivul că acelea toate ţin de fizic şi empiric, iar intrarea în pielea postacului produce corupţie şi degradare mental-morală. Cred că trebuie să fim mai atenţi la semenii noştri şi să încercăm, cumva, să-i ferim de ei înşişi. Fiindcă te angaja ca postac înseamnă a renunţa la orice iniţiativă, la orice izbucnire de inteligenţă, a-ţi reduce voluntar orizontul la… o linie simplă şi întunecată. Dovada cea mai clară în acest sens ne-o dă preşedintele Băsescu, atunci când îşi exercită second job-ul ca postac-şef al Gold Corporation. E evident că trebuie să existe pe undeva, scris sau implicit, un job description care te obligă să cobori la o ‘marjă’ de QI-ul moronică; bănuiesc că or fi existând şi nişte penalizări pentru idei. După minerii mineriadelor, care făceau ‘ordine’ în ţară sub lozinca “muncim, nu gândim”, RMGC ne prezintă, într-adevăr, noii mineri spirituali ai secolului XXI.

Închei ajungând la întrebarea pe care voiam să v-o pun vouă, ca ‘agenţi de monitorizare a presei’ (într-un soi de maniheistă distincţie ActiveWatch-i vs. postaci): ce sfaturi aţi avea pentru o combatere eficientă a acestui fenomen şi a promotorilor lui? Personal, dacă aş şti de unde să-i scot, le-aş da cu flit – dar admit că atitudinea mea nu e, aici, democratică, nici constructivă. În fine, voi sunteţi specialiştii. Am vrut doar să vă atrag atenţia: postacii reprezintă o ameninţare de tip nou, atât de nou încât putem avea tendinţa s-o persiflăm doar (iar persiflarea e o formă riscantă de ignorare). Iar dacă eu, ‘ca simplu cetăţean’, îmi mai permit să glumesc, să mă defulez etc. – sarcina voastră, socot eu, e să veniţi cu soluţii.

Aşadar, vă provoc şi vă întreb cu toată seriozitatea: ce ziceţi?

Cornel Vîlcu

p.s. O idee bună îmi pare a fi cea a puţinelor site-uri care însoţesc orice comment cu butoane de ‘like’ şi ‘dislike’. Acolo unde aşa ceva există, e suficient să mă uit dacă aprecierea e la + sau -, ca să identific postacii (spre onoarea opiniei publice româneşti, aceştia se află întotdeauna sub linia acceptabilităţii). E cam ca atunci când citeşti o carte de la bibliotecă, în care cineva priceput (chiar dacă , în cazul bibliotecii, necivilizat) a subliniat deja pasaje.

Conținutul acestei rubrici nu reflectă în mod obligatoriu poziția oficială a organizației ActiveWatch. Așteptăm articolele dumneavoastră. Aveți responsabilitatea să verificați informațiile pe care le publicați și să respectați valorile și misiunea ActiveWatch.

Articolul are 3 comentarii

  1. recomand ca atunci cand dam de postari …p(r)ostace sa le raspundem, sec si ssitematic, cu un singur cuvint: TROLL

  2. Eu recomand sa nu le mai raspundem. Abolsut deloc! Sa-i lasam (sau sa-l lasam, intrucat kamikaze a demosntrat ca e vorba despre 2-3 oameni care posteaza zeci de mesaje, cu ip-uri proxy, cu nume diferite.) sa vorebasca ca oamenii nebuni de unii singuri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *