Se întâmplă în România:

Un cetăţean din Cluj share-uieşte pe propriul său wall de Facebook unul dintre pamfletele specifice (şi, zic eu, aproape întotdeauna încântătoare) de pe site-ul Times New Roman – cu titlul Nu au stare! Când nu bat protestatari, jandarmii de la Pungeşti se abuzează sexual între ei.

Un plutonier de jandarmi, care anterior îi întocmise respectivului cetăţean un proces verbal de amendare, considerându-l organizator al unui protest din noiembrie 2013, face câteva capturi de ecran de pe contul de Facebook al, vezi-Doamne, ‘contravenientului’ şi întocmeşte un raport către comandantul său, în care scrie următoarele:

“Am onoarea să raportez: /…/

Contravenientul consideră că prezentul Proces-Verbal de contravenţie este întocmit de către mine la ordinul comandanţilor şi a [sic!] Primului Ministru Victor Ponta şi că măsura luată este o tehnică de intimidare. Acesta menţionează şi faptul că a consumat băuturi alcoolice într-un local din apropiere (anexa 1).

În anexa 2 şi 3 numitul …. îi îndeamnă pe cei care urmăresc pagina de Facebook să iasă în stradă la proteste fiind nemulţumit de anumite evenimente sociale şi economice din România.

În anexa 4 acesta instigă cetăţenii să manifeste [sic!] în data de 7 decembrie 2013 în Loc. Pungeşti împotriva exploatării gazelor de şist.

În anexa 5, acesta publică un mesaj din data de 3 decembrie 2013 care denigrează imaginea Jandarmeriei Române şi pătează onoarea uniformei militare. Acesta susţine că militarii din Jandarmeria Română se abuzează sexual între ei şi când nu fac asta bat protestatarii.

Personal consider că acţiunile numitului xxxx xxxx nu sunt neapărat democratice şi constituţionale, că acesta interpretează greşit rolul şi acţiunile forţelor de ordine, nu respectă legile ţării şi nu are un comportament social corespunzător. /…/

Faţă de cele raportate vă rog ordonaţi!”

……………………………………………………………………………………………………………….

Hm, iar acum eu stau să mă gândesc, cam ce-aş fi făcut eu în calitate de comandant?

I-aş fi explicat oare plutonierului că ‘prezentul Proces Verbal’ e o sintagmă care denumeşte însăşi hârtia pe care e scrisă, aşa încât doar prin clarviziune ar fi putut ‘contravenientul’ să considere ceva despre ea? Sau că ar fi trebuit să scrie al Primului ministru, nu a? Sau că forma verbală corectă era să manifesteze? Nu neapărat, astea pot fi considerate chiţibuşerii.

I-aş fi atras atenţia subordonatului meu că nici o lege din România nu interzice consumul de băuturi alcoolice într-un local după ora 9 seara, şi că nu e prea deştept să mai atragă atenţia o dată asupra ‘alibiului’ celui acuzat? (clujeanul despre care am vorbit contestă amenda în primul rând pentru că, pur şi simplu, la ora specificată nu se afla la protest, ci la o bere…)

I-aş fi spus s-o lase mai moale cu discuţiile despre ‘instigare’, fiindcă deocamdată libertatea de exprimare e garantată constituţional în România, şi din faptul că îţi declari participarea la un eveniment, spunându-le şi altora despre el nu rezultă că eşti organizator?

I-aş fi explicat (fireşte, cu riscul de a nu fi înţeles) ce fel de publicaţie este Times New Roman? şi cât de sub-limita-oricărei-inteligenţe e să ataci ‘juridic’ nu un pamflet (deşi şi asta ar fi fost de ajuns), ci persoana care a plasat un link spre un pamflet?

Sau, dimpotrivă, i-aş fi spus că-i înţeleg supărarea, fiindcă în mod evident, pe lângă inter-abuzarea sexuală şi bătutul protestatarilor, iată, jandarmii mai fac cu siguranţă ceva: scriu rapoarte şi analfabete, şi ridicole?

Aş fi încercat să-i explic cine e cu adevărat, în situaţia dată, cel care face de ruşine sfânta Uniforrrmă a Jandarrrmeriei?

I-aş fi zis că expresia “nu sunt neapărat democratice şi constituţionale” e înmărmuritoare, fiindcă tratează şi democraţia, şi Constituţia ca pe un ansamblu de prescripţii sau ordine, pe când statul român, cel puţin în teorie, nu este unul militarist? M-aş fi tăvălit pe jos de râs la citirea expresiei ‘comportament social corespunzător’?

Da, toate astea şi poate altele în plus. Dar, vedeţi, eu sunt un cetăţean care tinde pe de o parte să gândească, pe de alta să-şi exercite dreptul (curat constituţional!) de a spune ce gândeşte. Însă comandantul plutonierului despre care v-am vorbit e tot un jandarm.

Ba chiar aş putea spune: e jandarm de jandarm; el se numeşte (colonelul) Florinel Budişan, şi conduce Gruparea Mobilă Cluj-Napoca. În seara de 3 noiembrie 2013 (cea în jurul căreia se învârte întregul dosar despre care vorbim acum), oamenii domniei-sale au ţinut să-şi încalce flagrant atribuţiile, intervenind în forţă asupra unui tânăr participant la protest – care, la momentul respectiv, vorbea la telefon cu prietena lui. Omul a fost trântit la pământ, târât o bucată de drum, alte persoane care au intervenit pentru a-l apăra au fost bruscate, lovite, accesul oamenilor din presă sau al celor care puteau oferi asistenţă juridică la locul unde omul era agresat a fost oprit de către aceleaşi ‘forţe de ordine’.

Cu alte cuvinte, ceea ce fusese până atunci o manifestare extrem de paşnică a fost transformat în scandal de către un comandant isteroid. Fără intervenţia absolut gratuită, la intimidare, a jandarmilor, seara s-ar fi încheiat repede şi paşnic; în condiţiile date, protestul a continuat vreme de ore întregi în noapte, iar a doua zi zeci de oameni au pichetat Prefectura şi au depus plângeri legate de acest abuz. Răspunsul Prefectului a fost că nu ne poate spune cine au fost comandanţii, nici care au fost jandarmii care au bruscat şi lovit cetăţenii.

3 zile după evenimente, Mihai Goţiu îi dedica lui Budişan un articol [“Jandarmul care urlă…”, în care găsiţi şi un video interesant cu personajul] care l-a transformat într-o celebritate, cel puţin pentru zona Clujului. Pe de altă parte, deşi a refuzat să ne comunice oficial numele lui Budişan, Prefectul de Cluj a avut grijă ca niciodată acesta să nu mai comande dispozitivele de jandarmi ‘dedicate’ protestelor din oraşul nostru.

Iată, însă, că în decembrie ambiţia lui Budişan a dat noi roade: domnia-sa nu doar că nu i-a cerut plutonierului agramat să-şi retragă sau măcar să-şi reformuleze raportul, ci l-a chiar inclus printre documentele înaintate spre instanţă, dându-i girul propriei semnături şi al ştampilei instituţiei. Astfel, ceea ce era doar greşeala (sau seria de greşeli) unui individ nu deosebit de inteligent a devenit document oficial al Jandarmeriei Române, adresat unei instanţe. Vorba românului, prostia + fudulia constituie un amestec exploziv. Consecinţa e că înţelegem încă o dată şi noi cine este Pristandaua de la Cluj – mă refer, desigur, la Budişan. E de menţionat că în seara de 3 noiembrie, după toate abuzurile, cerusem (dar fără efect) în repetate rânduri explicit, la microfon, ca responsabilul (comandantul) să îşi spună numele, să vorbească cu noi, în fine (cu scuze pentru sexismul expresiei) să fie bărbat – sau, mult mai simplu şi elementar: să aibă chestia asta pe care o tot dau ei, jandarmii pe gură, cum îi zice?… a, onoare.

—————————————

Am mai spus-o şi cu alte ocazii: personal, fac parte dintre cei care militează fără nici o ezitare pentru desfiinţarea Jandarmeriei Române. Consider că, departe de a reprezenta o forţă de apărare a drepturilor şi intereselor cetăţeneşti, această instituţie s-a transformat într-un organism de represiune, în care până şi selecţia comandanţilor/ decidenţilor funcţionează adesea pe de-a-ndoaselea, astfel încât în frunte să vină oameni neinteligenţi, deci manipulabili, cu vocaţie de scandalagii şi torţionari.

Sunt plutonierul x-ulescu şi comandantul său Budişan excepţii nefericite sau, dimpotrivă, reprezintă regula în (auto)constituirea Jandarmeriei? După Pungeşti, Bucureşti, Braşov, după toate lucrurile pe care le-am văzut filmate, consemnate, relatate de pe la proteste, cred, din păcate, că anormalitatea şi aberaţia au devenit lege, şi trebuie să ne facem cruce de mirare când ni se mai întâmplă (cum, trebuie s-o recunosc, a cam fost cazul la Cluj după îndepărtarea lui Budişan) să întâlnim câte un comandant normal-la-cap, când ne confruntăm cu forţe de ordine care să facă realmente ce le cere legea să facă. Şi anume: în cazul adunărilor publice, să ne asigure posibilitatea de a ne exprima opinia neconstrânşi şi fără pericol.

Cât despre Onoarea Jandarmeriei Române, cu siguranţă nu noi suntem cei care atentează la ea. Dacă o îşi bate joc de ea cineva – sunt tocmai jandarmii care îşi închipuie că onoarea e o haină pe care o îmbraci, având pretenţia să-i respectăm doar fiindcă au uniformă şi trese. Nu haina face omul. Mai grav, iată că există oameni capabili să terfelească, dinăuntru, orice haină. A bon entendeur, salut!

Articolul are un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *