Prieteni, textul de mai jos e făcut din două bucăţi. Prima parte îmi aparţine – am pus-o azi-dimineaţă pe Fb – deci e, ca de obicei, cam lungă şi un pic confuză. Se poate şi sări peste ea, vă spun în câteva cuvinte care e ideea: după ce i-am văzut pe românii din diaspora stând cu orele la coadă ca să voteze, mi-ar fi ruşine, mare ruşine să nu votez pe 16. Vă rog însă să citiţi partea a doua, în care Marius Lobonţiu îmi răspunde de la Londra. Ceea ce scrie el echilibrează lucrurile şi poate, cred, să ne aducă un soi paradoxal de credinţă şi optimism.

După noaptea de 2/3 noiembrie, am impresia că România e în cel mai riscant moment al ei, şi nu doar “după 1989”, ci privind înapoi la cât am văzut eu, patruzeci şi ceva de ani. Dar tot după noaptea aia (care s-a adăugat la protestele din ianuarie 2012 şi toamna românească 2013) am o încredere aproape nebunească, paradoxală în capacitatea noastră de a ne salva.romania se aude

RESPECT România [Dumitru-Cornel Vîlcu, Cluj-Napoca]

Nu sunt un sentimental, atunci când e vorba de ţară, cu atât mai puţin când mi se vâră pe gât concepte naţional(ist)e.

Dacă iubirea de România se măsoară în grade, ei bine, nu sunt deloc fierbinte. O iubesc rece, lucid, cu durere, câtuşi de puţin ca pe-o amantă, mai degrabă ca pe o mamă tristă şi neputincioasă, uneori ca pe-o soră de consolat şi/ sau apărat.

Chiar şi în activism m-am implicat foarte târziu şi foarte de curând… de-abia dacă au trecut trei ani şi ceva, dar pare o veşnicie – nici nu-mi mai aduc aminte cum eram în cei 40 de ani în care nu mi-a păsat. Presupun că, într-un anume sens, am căzut din paradis.

Duminică, la Londra, au stat la coadă pentru a vota – fără să reuşească, în cele din urmă – mai mulţi prieteni, unii dintre ei foşti studenţi, despre care ştiu că trebuie să fi fost şocaţi, poate chiar un pic nemulţumiţi când am devenit, acum câţiva ani, din proful universitar şi intelectualul ultra-culturalist pe care îl cunoşteau, un individ care scrie texte “politice”, urlă la megafon şi se-mbrânceşte cu jandarmii.

Pentru că politica de orice soi pute, iar cea românească duhneşte, în întregul şi-n fiecare colţişor al ei, îngrozitor – şi nu te poţi apropia, nici măcar ca simplu cetăţean revoltat, de această mizerie fără să-i iei din miros. Şi atunci mulţi oameni buni (iată, am împrumutat perversa sintagmă a Monicăi Macovei) preferă să se păstreze neatinşi, şi în toate sensurile sănătăţii mintale (ba, poate, şi morale) foarte bine fac. Cât despre iritările noastre de activişti – că de ce se trezesc doar în ziua votului, că de ce nu ies în stradă sau, dacă ies, de ce nu fix pentru cauzele noastre etc. etc. … eu, unul, nu mi le pot întotdeauna înfrâna, dar încerc să fiu lucid şi să înţeleg că astea, gândurile astea, pe mine mă îmbolnăvesc, nu pe ei. Spiritualmente vorbind, fiecare om inocent, fiecare om ne-mânjit, fiecare om curăţat, recuperat face mai mult decât întregul lumii – iată un adevăr primar, pe care faptul că-l uit uneori nu-l poate schimba în esenţa lui.

Duminică, însă, tocmai astfel de oameni, mulţi astfel de oameni au fost umiliţi în buna-lor credinţă, terfeliţi în onestitatea lor elementară, dispreţuiţi şi apoi acuzaţi-fără-vină de către un Stat român care pare a-i trata ca pe nişte duşmani. Mi-am amintit, cu ocazia asta, de un cuplu de bucureşteni arestaţi la începutul lui 2012 pentru că se plimbau absolut întâmplător printr-o zonă de protest – de a doua zi, oamenii ăştia până atunci cuminţi au devenit activişti. Şi e trist, e îngrozitor de trist – şi că ne luăm noi, istericii, ameninţări şi gaze şi poate bastoane şi apoi amenzi-procese… dar mai ales e trist când li se întâmplă oamenilor neimplicaţi în cauze ca ale noastre. Fiindcă, isterizaţi cum suntem, obosiţi şi furioşi, ne spunem că e (şi) din cauza lor, a celor care “se trezesc doar în ziua votului”. Iar asta, dacă vrem s-o spunem pe-a dreaptă, face din noi nişte mizerabili.

Ar trebui, poate, să le cerem scuze în fiecare zi celor din jur nu pentru radicalismul nostru (când vrei să schimbi ceva, vei deranja inevitabil pe câte cineva), dar pentru dispreţul nostru, uneori prost ascuns, faţă de ne-radicali. Sau ca să reiau o idee formidabilă de ieri a lui Tolontan [ http://www.tolo.ro/2014/11/03/falimentului-dispretului-pentru-prosti/ ], pentru sentimentul de superioritate-în-suferinţă pe care ni-l cultivăm, probabil, ca să nu murim de disperare, dar pe care ar trebui să-l conştientizăm drept simplu mecanism de apărare şi să-l ţinem în frâu.

Părerea mea e că fiecare dintre oamenii care şi-au asumat efortul de a merge la vot, mai ales departe, mai ales în străinătate, duminică, ne-a dat o lecţie care ar trebui să ne umple de umilinţă. O lecţie de credinţă şi normalitate – aproape neverosimilă pentru noi, scepticii. Că doar pe fondul ctredinţei şi ‘naivităţii’ lor (şi nu pe cel, fireşte necesar şi adesea util, dar deja atât de colorat al activismului nostru) mizeria efectivă a politicii e vizibilă.

Personal, mă doare mai mult ce li s-a întâmplat, duminică, foştilor mei studenţi decât aproape tot ce m-a durut, personal, în anii ăştia negri. Şi da, ştiu că – deocamdată fără a fi conştientizat asta, poate chiar încercând să se apere de ea – mulţi dintre cei umiliţi pe la cozi au devenit pentru totdeauna activişti. Ar trebui să mă bucur, dar mi-e cu neputinţă. Vă mai spun şi de ce, şi mă opresc – am lungit-o prea mult cu textul ăsta.

Pentru că lucrul cel mai rău pe care mi l-a făcut politica (chiar şi în varianta asta cea mai igienică – de activism cetăţenesc în-contra-tuturor-partidelor) e că m-a adus uneori în situaţia de a-mi dispreţui concetăţenii sau de a-i considera inamici. Demenţa tuturor partidelor, incitarea asta a unora împotriva celorlalţi, cultivarea rupturii – ieşiţi la vot că altfel votează ceilalţi… demonizarea nu a politicienilor (care, da, merită şi trebuie demonizaţi şi contestaţi constant, pentru a nu acumula niciodată prea multă putere), ci a celui de lângă mine, că de ce e pensionar, că de ce e ungur, că de ce îşi dă votul pe un kil de zahăr, iată mizeria nu antiromânească, ci antiumană în care ne-am lăsat cu toţii antrenaţi.

Or la cozile nesfârşite şi aparent inutile din faţa ambasadelor, românii n-au avut drept principal scop să se înjure unii pe alţii – au venit să-şi joace cartea, minuscula carte, infimul argument egal cu al tuturor celorlalţi oferit de democraţie. Fără fiţele noastre, poate şi fără înţelepciunea sau cunoaşterea noastră – pe care din păcate le-au dobândit atunci când sistemul i-a batjocorit. Au mers sute de kilometri ca să voteze… şi nu au putut vota, iar asta nu-i face naivi sau ridicoli, dimpotrivă. Ei ne-au întors pe noi, cei “îmbătrâniţi în zile rele”, la a, b, c.

Nu voi mai lipsi niciodată de la vreun scrutin. Nu spun, atenţie, că n-o să votez alb, că n-o să anulez votul ş.a.m.d. – dar niciodată, indiferent care ar fi efortul concret pentru a-mi ţine promisiunea, nu voi absenta de la urne.

Am învăţat de la studenţii mei – şi de la ceilalţi – că modul cel mai simplu în care politicienii mă pot învinge e să-mi ducă propriul scepticism până la punctul în care uit gesturile elementare de respect. De duminică încoace, cred că a mă duce la vot e un astfel de gest.

Dar nu pentru că “dacă nu votez eu, votează ăia, şi ăia, şi ăia” care taaaare bine ar fi dacă n-ar vota.

Ci tocmai pentru că respect dreptul şi greutatea fiecărui vot. Îl urăsc pe Ponta, contest mijloacele prin care îşi obţine voturile, dar ar fi un gest de rasism social, de orgoliu şi de, în ultimă instanţă, frustrare să judec alegerea oricărui votant, chiar şi pe cea a omului care şi-ar vinde, pur şi simplu, unicul vot (NU discut aici fraudele – ele sunt cu totul altceva).

Nu ştiu cât de patriot sau naţionalist sunt, nu ştiu cât de mult respect oi fi având pentru aceste concepte, pentru mine prea complicate, care sunt România şi românismul. Nu ştiu nici de câte ori, de aici înainte, mă voi mai simţi silit de gândirea mea ‘activistă’ să-mi anulez, în singurătatea cabinei de vot, buletinul, sau chiar să le recomand şi altora anularea votului. Voi acţiona ‘văzând şi făcând’, bucurându-mă suplimentar la acele scrutinuri când ştiu clar pe cine pun ştampila – ca acum, pe 16.

Dar nu voi mai sta pe canapea uitându-mă la concetăţenii mei cum fac eforturi uriaşe pentru a-şi exercita dreptul, fără ca eu să mişc un deget.

Am devenit, ce-i drept, activist fiind, un pic politician, mi-am vârât mâinile în rahat – chiar dacă, deocamdată, a fost doar în încercarea de a-i gâtui pe unii… în ce priveşte, însă, cetăţenia, nimic nu poate fi mai grassroots decât votul.

Le mulţumesc românilor din diaspora că mi-au adus aminte lucrul ăsta elementar.

———————————————————————————————-

Oameni care tac [Marius Lobonţiu, Londra]

Stateam la coada la ICR langa niste oameni de varsta mea, IT-isti “de cartier”, cu barba si trening care povesteau despre servere (mi-au adus aminte de atmosfera din caminul 16, a fost minunat). Complet blazati si cinici. Radeau despre cum nu conteaza votul lor, ca oricum toti candidatii sunt naspa, ca numai spre bine nu se merge. Cand canta multimea imnul, ne uitam unii la altii, faceam glume si ne dadeam ochii peste cap. Unul dintre ei venise direct de la aeroport, dupa 9 ore de zbor din State, cu o tona de bagaje pe care le mai tragea cate un metru cand avansa coada.

Dupa 2 ore, n-au plecat. Nici dupa 4. Batea vantul, a plouat, s-a facut noapte. La 9 erau tot acolo. Cu ficare ora care trecea, imi venea sa-i intreb de ce raman. De ce au venit. Nici o secunda nu s-a pus problema sa discutam despre democratie, principii, idealuri… idei. Vorbeam buruienos de verzi si uscate, cu injuraturi si hăhăituri si tigari si nimeni nu pleca, in mod absolut tacit. Devenea ridicol.

Pe mine, daca m-a miscat ceva, au fost oamenii astia, care sub absolut nici o forma nu “credeau”, nu aveau vreo urma de “spirit civic” si totusi erau de neurnit – in mod discret, tacit si asurzitor. Am presupus intai ca au totusi o bruma de speranta, presarata obscur peste cinismul lor esential romanesc de anii petrectuti in strainatate. Pana la urma, nu cred. Mai degraba era ceva ingropat foarte adanc, perfect inconstient si cu care au plecat de acasa: o linie peste care nu se trece.

Au blocat votul in diaspora. Activistii sunt una, pensionarii alta, dar i-au lovit pe oamenii astia, care tac. Eu cred ca sunt multi. Si VREAU sa cred ca majoritatea sunt in tara.

This article has 1 comment

  1. https://www.facebook.com/tehnikpaul/posts/10205271890666484?notif_t=like

    Prietena mea Dragoș Elena a supravegheat votarea in sectorul 4 Bucuresti, unde la 261 mii de oameni au fost 200 de sectii de votare, deci cam 1300 de oameni la o sectie. Sa zicem un maxim de 1400. 5 stampile si 5 cabine, inseamna ca fiecare om timp de 14 ore program de votare se ajunge la 3.81 minute pe om pe vot. 4 minute e normal cu rotunjire.

    Ce s-a intamplat in Diaspora UK, unde dl Jinga pretinde ca ei s-au pregatit dupa cifrele oficiale? Sa luam cazul ICR.

    In 2009 erau dupa datele oficiale 60 de mii de romani si “în Londra au fost trei secții de votare la care au votat în primul tur 3304 persoane și 5168 în turul al doilea. La celelalte 5 secții de pe teritoriul Marii Britanii au votat 774 persoane (o medie 155 pe secție) în turul întâi și 835 în turul al doilea (167 pe secție). Și ce decizie ia Corlățean pe banii noștri? Să mai înființeze trei secții, dar nu în Londra, ci în alte orașe. În Londra a menținut cele trei secții.” Deci au votat per total 3304 in primul tur si 5168 in al doilea. Deci cam 5% si 10% din total oficial de romani din UK. Deja in al doilea tur cele trei sectii erau duble ca si volum fata de numarul de cetateni recomandat in Romania. Progresia Diasporei din UK a fost si ea rapida… adica daca in 2001 erau 7631 de romani, in 2011 erau 90000 inregistrati, iar in 2012 101000 si se anuntase ca numai in 2014 venisera 25 de mii noi, macar 126000 de mii trebuiau luati in considerare pe 2014 (fara progresie luata in calcul).

    Cifrele oficiale dau ca numar de romani 125 de mii in UK (neoficiale 2-300 de mii numai in Londra). Am avut pentru Londra 3 sectii de votare. Sa nu fiu rau si sa spun ca o sectie la 40 de mii de insi (poate chiar 60-70 de mii), dat fiind ca majoritatea romanilor sunt concentrati in Londra. La numarul asta estimam 5% in primul tur ca ar fi trebuit sa voteze cate 4000 de insi la o sectie si in al doilea tur ca vor vota 8000 de insi. Cifrele de la centre vin in favoarea a ce am zis si spun ca la ICR au votat 1600-1800 de insi. Deci 2200-2400 oficial au ramas pe dinafara. Lumea spune ca vreo 5000 au ramas cu totii numai la ICR.
    Uman nu e posibil sa votezi mai rapid de un om la doua minute cu gramezi si foi si formulare si batrani si copii. Deci spuneti-mi mie? S-a pregatit votul pentru romani sub oblanduirea dlui Jinga asa cum se cuvenea? A respectat Ambasada carta sa in care se prevede ca trebuie sa aibe grija de drepturile cetateanului roman cand i-a alocat omului cam 1 minut sa voteze in primul tur si 0.30 de secunde in turul 2? Care sunteti asa rapizi? Daca transformam numerel din 5 stampile in 3 pentru ICR si populatia din 125000 in 250000 de mii cum e firesc calculati si voi daca Jinga e un om serios cand isi exprima parerea ca ei au facut tot ce trebuia.

    Cat despre solicitari, sa ne scuzati… sectiile alea nu faceau fata decat daca erau deschise 3 zile sau daca erau 10. Cat despre faptul ca nu avea control asupra procesului de vot… pai politia in Brent zice pe video ca nu permit celor ce asteapta sa mai intre pana zice Ambasadorul (presupun ca e vorba de cel roman), iar in alt film se plimba cu stampile suplimentare.

    Speculez ca pe Diaspora la 294 de sectii de votare si numai a 1000 de voturi “pierdute” pe sectie, dintre care doar 5% pentru Viorel Ponta avem undeva la 300 de mii de voturi irosite in Diaspora in conditiile in care 161.054 in diaspora din totalul de 8.965.866, deci cam 3% din votul total. Nu pare mult, dar e suficient sa altereze un echilibru destul de precar intre putere si opozitie, in conditiile in care 90% din Diaspora nu ar vota cu dl Ponta, deci PSD cedeaza un mic 0.3% vs o pierdere de 2.7% pentru Johannis. Asta fara sa scadem voturile moldovenilor “asistati” sa voteze printr-un pact electoral, autocare cu imaginea lui Ponta si sectii de votare dublate ca numar.
    Retineti va rog ca am comparat numarul de votanti din Diaspora calculat dupa datele oficiale ale migratiei si activitate anterioara cu numarul de votanti din Romania unde au votat doar 54% din persoane deci cam 700 pe sectie (si unde se asteptau la numere modeste pe baza anilor anteriori), in conditiile in care la ICR s-au procesat cam cu o mie de voturi peste numarul asta “la foc continuu”. De fapt strategia de a plasa de 10-15 ori mai putine sectii in locurile cu votanti ostili majoritari, gen studentii din Grozavesti sau persoane din Diaspora. In schimb, in Moldova unde e majoritar Ponta, s-au dublat sectiile,luandu-se din regiunile din Vest. Ba inca s-au desfiintat sectii din zone cu multi romani si s-au infiintat in zone cu cativa precum Coreea de Nord (la 6 insi, unul la doua ore si 15 minute). S-a creat obligativitatea unui act suplimentar, anume declaratiile care au lungit timpul de procesare. S-au – subminat cei ce trebuiau sa fie la sectiile din Diaspora prin intimidare sau lipsa platii sau mai stiu eu ce.

    Lucrurile astea nu sunt facute peste noapte. E o strategie clara de subminare a adversarului politic, iar masina PSD lucreaza zi si noapte cu fonduri gigantice de stat pentru a-si asigura victoria in alegeri. E SINGURUL lucru care conteaza intr-un context in care multi din lideri sunt deja in inchisori sau pe drum si in care privilegiile se pierd de tot. Daca pana si fostul lider, Dl Iliescu s-a scandalizat… E o conspiratie masiva cu sute de mii de insi implicati pentru a pastra la putere un grup denumit “grup infractional organizat” de catre Macovei. Chiar asa si e. O masina ierarhica uriasa cu un singur scop. De a pastra puterea.

    Adaugati procente din:
    – pomeni electorale catre BOR
    – pomeni electorale catre bugetari
    – pomeni catre firme si colosi industriali cu multi angajati
    – votatul mortilor
    – votatul cu autocarul si urna mobila
    – cumpararea voturilor celor mai vulnerabili
    – intimidarea celor vulnerabili prin promisiuni de taiere a ajutorului social
    – asocierea cu radicalii din politica (Vadim, UDMR)
    – subminarea prin orice mijloace a oricarei opozitii
    – fortarea la traseism electoral al liderilor precum legea primarilor
    – etc etc

    Si veti obtine o democratie intr-adevar originala.

    EDIT mi se confirma de catre un voluntar de la ICR…

    “Toate aceste cifre fac sens, in sensul ca la ICR am fost cinci oameni – deci NB. 5 stampile, nu trei – s-au inregistrat 1,598 de voturi = media a fost de 2.6 minute de vot; dar eu personal nici nu m-am sculat de pe scaun de la 7am – 9pm. S-au absentat 2 persoane din comisie (au fost sambata seara, duminica dimineata nu au mai venit). Numarul de sectii a fost dat de MAE; numarul de membri in comisii – adica 7 – de BEC.

    Ar mai fi putut vota inca 600 de persoane, sa zicem, daca comisia era cu 7 membri. BEC a refuzat, in timpul zilei, suplimentarea cu inca doi membri, ca sa avem numarul complet.

    Numarul de sectii suprimat ca strategie – iar sectiile aditionale in zone unde nu sunt atat de multi romani – iar, tactica aceasta mult mai evidenta in Italia.”
    “cuma seara ma instiinta cineva ca s-a dat la TVR ca vor fi suplimentate sectiile de vot cu cabine. Sincer sa fiu ma abtin sa comentez, dar la Consulat chiar nu mai este loc unde sa se puna cabine de vot”

    Sursa date
    http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_migration_to_the_United_Kingdom
    http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_diaspora
    http://www.curentul.info/dezvaluiri/7301-video-dovada-premeditarii-haosului-la-votul-din-diaspora-corlatean-risca-7-ani-de-inchisoare
    http://www.petreanu.ro/2014/11/04/cand-vrea-dl-ponta-poate/
    http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-jonglat-guvernul-sectiile-votare-strainatate-1_5457c31e0d133766a8806d1d/index.html?science=545a159c9dd50#_=_
    http://romaniacurata.ro/exclusiv-camera-ascunsa-explicatiile-ambasadorului-romaniei-la-londra-ion-jinga-date-oamenilor-de-la-cozi/
    https://www.youtube.com/watch?v=imZhfn2bjWE
    https://www.youtube.com/watch?v=03wxb3-ku5Q
    http://londra.mae.ro/node/148
    http://londra.mae.ro/node/392
    http://londra.mae.ro/node/1646
    3 voluntari din sectiile de vot, unul de la ICR Londra, unul de la Consulat Londra si unul din Bucuresti.
    Numeroase alte articole care nu am timp sa le mai caut.
    O posibila solutie pe termen super scurt in ciuda sistemului este aici
    https://www.facebook.com/notes/cristian-neagoe/vrei-s%C4%83-fii-%C8%99i-tu-observator-la-alegeri/10152409282386087?fref=nf

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.