Blaga e un dinozaur, Crin Antonescu un isteric. Primul e lipsit de charismă, pătrat din toate punctele de vedere – dar are rezistenţa la drum a unui bizon şi experienţă cât încape. Cât e de corupt nu ştiu, îmi amintesc triada BVB şi ceilalţi doi ticăloşi mă fac să am multă neîncredere în actualul şef al PDL, în sensul în care nu-l văd deloc capabil să facă nişte curăţenie în propria ogradă. Cel de-al doilea a trecut de la ţipetele exoftalmice “jos Băsescu!” şi de la dictatura totală în sânul propriului partid, de la incapacitatea de a numi un singur ministru care să nu fie incapabil sau corupt sau amândouă, de la înghiţirea cu lunile a mizeriei lui Ponta şi a PSD-ului, la postura de erou moral, după ce a rupt trista coaliţie. “Cum a fost posibil ca aşa ceva (USL) să existe” pare o întrebare la care omul nu e dispus să mai răspundă.

Două partide-mamut, îngreunate de noroiul anilor, se unesc spre a da piept cu veşnic-sprintenul PSD şi mereu-veselul Ponta – cu o forţă pe care anii de imoralitate au perfecţionat-o până a devenit amorală. Am mai spus-o, pesediştii, mai ales cei din generaţia preşedintelui lor actual, sunt altă specie decât oamenii. Şi nu sunt animale, fiindcă toate animalele sunt, fiecare în felul lui, oneste. Sunt, într-un oarecare sens, sau ar putea deveni dominanţi. Dacă gândacii de bucătărie şi-ar abandona inocenţa… zoologică, dacă ar căpăta conştiinţă de sine, dacă ar avea trup ca ale noastre şi creier (niciodată foarte deştept, însă întotdeauna perfect capabil a face răul cu seninătate, dar ură), ar putea aspira la nume ca Şova, Dragnea, Mazăre, Ponta.

Prins între cele două continente de întuneric politic, încercând să înoate în strâmtul canal de greaţă fără a fi strivit de tot, ‘poporul’ român va vota din nou răul mai mic, făcând să re-dispară, pentru obişnuitul ciclu de un deceniu-şi-ceva, partidul lui Iliescu în neantul opoziţiei. O sper, o cred, aproape că o ştiu; în al doilea tur al prezidenţialelor voi lupta cu toate resursele împotriva lui Ponta, indiferent care i-ar fi contracandidatul (doar un fascist m-ar face să-mi întorc votul, dar deocamdată Noua Retardreaptă nu pare, Slavă Domnului, destul de puternică).

Da, noua alianţă DA are şanse reale să (re)câştige puterea. Dar să-mi spună cineva că nu s-a săturat de această viermuială, de traseismul nu al politicienilor, ci al partidelor înseşi. Să-mi spună cineva că, veniţi la putere, PNDL sau PDNL sau cum se vor numi ei cândva (fiindcă discută deja despre fuzionare! ceea ce mi se pare un pumn în faţa oricărui român) nu doar că ne vor aduce un pic mai aproape de normalitate (cu PSD la putere, toată ţara e în situaţia înecatului care s-ar agăţa de orice pai), dar vor face ceva pozitiv. Chiar am nevoie să-mi dea cineva unul, două argumente credibile ca să nu mai am gura pungă şi sufletul acrit -cum îmi sunt de când cele două partide şi-au anunţat viitoarea cununie.

Scuipăm, apoi pupăm cu grijă să luăm tot scuipatul înapoi; îl chiar înghiţim, doar-doar îi vom face pe martorii oculari să uite ce-au văzut. Apoi lingem unde-am scuipat, ca să fim siguri că am curăţat locul. Pe urmă realizăm că linsul e tot salivă, şi s-ar putea interpreta. Căutăm locuri mai intime, mai greu de lins, şi ne băgăm limba acolo, pentru ca acţiunea noastră să fie corect interpretată. Şi ne-o facem unii altora mereu, mereu. Toată desfăşurarea asta ar putea fi interpretată de un cititor neatent, sau care nu cunoaşte contextul, ca un fel de sex deosebit de scabros – iar sexul n-are decât să-l facă fiecare cât, cu cine, cu câţi şi-n ce moduri doreşte. Nu asta e problema, ci că totul se întâmplă în public. Şi că  în sex partenerii nu ţin mereu ascunse la spate cuţite, şişuri, brice şi alte arme (care în acest context nu-şi merită adjectivul ‘albe’), pe care să le înfigă în ceafa sau şira spinării celorlalţi cu prima ocazie. Nu, ceea ce am descris mai sus nu e un comportament reperabil printre oamenii normali, adevăraţi. E doar politică.

——————-

Care e, totuşi, mica rază de lumină din această alianţă ‘dă dreapta’? Absenţa lui Băsescu şi a oamenilor lui. E, însă, o flacără timidă, care de-abia pâlpâie. PNL-ul era un taur în călduri pe 24 mai, ca să devină un motan bătut şi stressat, sărind gardul în altă curte (la Popularii Europeni – numiţi aşa fiindcă primesc pe oricine) în seara de 25. Credeţi că există vreo garanţie că peste câteva săptămâni nu-i vor coopta pe unsuroşii maximi – Udrea, Ungureanu, Neamţu şi ceilalţi campioni ai slujului?

Personal, îl detest pe Băsescu mult mai puţin decât milioanele de români care i-au vrut demisia în vara lui 2012. Mi se pare un tip cândva bine intenţionat şi care, prin adâncul sufletului, o mai fi având instinctul a ce ar fi bine – dar ale cărui defecte au înclinat complet balanţa în direcţie opusă. E prea grobian, prea needucat (mă refer la interior, nu la studii), prea orgolios, incapabil de comunicare,  e un om lovit de o prostie cosmică de fiecare dată când vine vorba de propria lui familie, dar un rege gata să sacrifice fără scrupule, pe tabla şahului politic, orice pion şi/ sau naiv care îl consideră prieten (Boc mi se pare cazul cel mai notoriu).  În fine – oricâte defecte ar avea preşedintele, mă îngreţoşează infinit mai mult toate aceste vagoane gelatinoase, duhnind a rânced-stropit-cu-Chanel, ale partiduleţelor şi mişcărilor şi, vai, Doamne! ONG-urilor pe care marinarul-locomotivă le trage asudat după sine.

Şi, să fim în clar: dacă ar trebui să aleg între Băsescu vs. Ponta şi aş avea la dispoziţie o mie de ani, în absolut fiecare secundă, de la un capăt la celălalt, l-aş ‘lichida’ pe papagalul plagiator; mizeriile preşedintelui sunt mari, de neînghiţit şi, vă asigur, nu le uit nici un moment; însă ‘celălalt’, cum v-am spus, e altceva, reprezintă un mod-de-a-fi-al-politicii care nici măcar nu trebuie discutat – trebuie stârpit fără nici o ezitare şi nici o nuanţă.

Însă iată că de vreo două zile se profilează un posibil viitor fără perechea pe care tocmai am pomenit-o. După ce au încercat cu disperare să transforme europarlamentarele (cu care nu aveau nici o legătură) într-o bătălie în doi (arătând astfel, ambii, un dispreţ complet pentru acest scrutin), aceşti oameni se văd brusc (Băsescu de pe-acum, Ponta de la finalul anului) aruncaţi în afara jocului, împreună cu toţi susţinătorii lor.

Orice ar fi, la cum îi cunoaştem pe ei şi simpatizanţii lor, trebuie să ne aşteptăm la reacţii spectaculoase. Va fi, prieteni, o a doua jumătate a anului mai circărească decât tot ce-aţi văzut până acum. Dacă am putea fi doar spectatori, ne-am lua seminţe şi bere, aşezându-ne confortabil. Dar suntem însuşi gazonul pe care îl vor terfeli în continuare, cu crampoanele lor, toţi aceşti jucători.

Articolul are un comentariu

  1. And in the course of which analysis, it emerges that all
    dollar spent inside pursuit of your online degree is likely to increase one’s lifetime earnings several times fold.

    Businesses will be to heavily dependant upon customers for his or her survival, without customers an enterprise would cease to exist.
    it also can be used for headhunting and employment.

    my web blog pozycjonowanie stron w poznaniu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *