[De ce nu e Untold-ul chiar aşa de mare şi de ce ştirea despre calitatea vieţii în Cluj e, în fond, o dezinformare. Despre nemăsurate orgolii locale (preelectorale) şi complicitatea inerentă (a) unei prese fără simţ critic.]

Untold Festival, spectaculos sub multe aspecte, a ridicat nivelul de triumfalism al autorităţilor locale clujene la un nivel greu de digerat – aş spune chiar greu de imaginat (anterior evenimentelor) la nişte ardeleni care ar trebui să rămână, vorba aia, mereu cu capul pe umeri. Cifrele vehiculate de către organizatori au fost şi au rămas astronomice: din martie începând, ei anunţau că aşteaptă 300.000 de participanţi; în iunie, păreau să-şi mai fi redus ambiţiile, noua cifră comunicată fiind 250.000. Pe 5 august s-au anunţat în sfârşit, ca să zic aşa, “rezultatele oficiale”, posterioare evenimentului – destul de aproape de ultimele aprecieri: 240000.

Când, însă, ne uităm ceva mai atent spre a vedea cum s-a calculat această cifră, descoperim o numărătoare à la Pristanda, desfăşurată nu în spaţiu (“două la Prefectură…”), ci în timp: în medie, 60.000 au participat în fiecare seară; înmulţit cu 4 = 240000. Dat fiind că multă lume (şi, foarte probabil, mulţi dintre cei care au sosit din afara Clujului, dacă tot şi-au plătit drumul) a(u) cumpărat bilete pentru două până la toate zilele festivalului, probabil că o apreciere ceva mai echilibrat-modestă ar fi fost necesară.

Ba chiar, dat fiind, pe de o parte, că e vorba de un eveniment “pornit” cu 400000 euro, fără licitaţie, din bani publici şi, pe de altă parte că, la anul de graţie 2015, sistemele electronice de ticketing şi plată permiteau cu siguranţă oferirea unor cifre pur şi simplu exacte… trebuie spus că aşteptăm cu răbdare, ca simpli cetăţeni, dar şi ca plătitori de taxe locale, după potolirea aburilor succesului, informaţia detaliată şi precisă, om cu om şi leu cu leu.

Dincolo, însă, de aceste chestiuni tehnice şi legale, care cu siguranţă vor fi lămurite, se ridică întrebarea privitoare la această ciudată ambiţie spre mai mare, mai strălucitor, mai gălăgios. Şi nu mă refer aici la focurile de artificii de la ora 4 dimineaţa, după 4 nopţi de chin pentru câteva cartiere… mă refer la gălăgia mediatică pe care aceiaşi organizatori şi mai cu seamă Primăria Cluj au găsit cu cale să o facă. O aplecare (ce spun? o ahtiere) spre “cel mai” care, în momentul în care nu e controlată ca discurs (mai ales ca discurs oficial al administraţiei locale), devine în mai mică sau mai mare măsură ridicolă – trădează un provincialism prost mascat al nostru, al tuturor.

Pentru conformitate, citez de pe pagina oficială de FB a Primarului Clujului: “Untold este un real succes al Clujului, al Capitalei Europene a Tineretului. Acest festival este cel mai bun ambasador al oraşului – şi de ce nu al României – din ultimii ani.”

Iar ceea ce aţi citit mai sus nu e răspunsul la întrebarea: Ce credeţi dumneavoastră, personal, despre festival? E replica (“răspunsul”) la o întreagă serie de sesizări din partea clujenilor care fie s-au plâns pentru încălcarea tuturor legilor şi normativelor (unele dintre ele ale Primăriei 🙂 ) referitoare la liniştea publică, fie au semnalat contravenţia săvârşită de organizator prin închiderea a mai mult de 10% din Parcul Central al oraşului.

“Concepţia despre viaţă” a administraţiei locale e cum nu se poate mai uşor de dedus de aici: 1. mărimea contează; de la o anumită cifră de afaceri în sus, cu complicitatea noastră, regulile obişnuite, fie ele şi consemnate în texte legale, nu se mai aplică; 2. dreptul cetăţeanului de rând nu e egal cu al Primăriei sau al privatului care şi-a asigurat sprijinul Primăriei.

Pentru că, oricum am întoarce-o şi oricât am dichisi-o, lucrurile simple stau aşa: orice întreprinzător sau simplu clujean care ar fi făcut un asemenea tămbălău, la o asemenea oră, în inima oraşului, nu doar că ar fi fost amendat – dar i s-ar fi oprit “activitatea” după nu foarte mult timp. Nu şi Untold-ul. Pentru că Untold-ul a fost suficient de mare.

Niciun întreprinzător, de asemenea, nu şi-a imaginat vreodată că ar putea utiliza – ba chiar închide, în Parcul Central al Clujului, o suprafaţă mai mare decât prevede, explicit, legea spaţiilor verzi. Untold-ul şi-a permis. Pentru că, prin dimensiuni, a răspuns voinţei de uriaş-cu-orice-preţ a administraţiei locale.

Untold bacioiu

N-aş mai fi scris despre subiectul de mai sus dacă, zilele trecute, n-ar fi apărut un alt caraghioslâc, şi el foarte rapid, fără gândire şi fără verificare preluat de către presă – şi nu doar la nivel local (aici ne-am obişnuit cu servilismul, dacă nu faţă de Primărie, faţă de orgoliul colectiv al clujenilor), ci chiar prin publicaţii importante. Mă refer la celebrul clasament potrivit căruia calitatea vieţii în Cluj e superioară celei din Paris, New York sau Roma.

E adevărat, n-avem de-a face nici cu vreo făcătură (la data publicării acestei extraordinare ştiri, Clujul ocupa locul 53 în top-ul cu pricina; până astăzi – 6 august – a mai căzut ceva, suntem pe locul 61). Nici nu se poate spune că site-ul însuşi (Numbeo) n-ar fi prestigios în propriul domeniu.

Sunt două probleme, însă, pe care presa ar fi trebuit să le ia în considerare înainte de a publica atât de entuziast aceste rezultate: 1. metodologia nu se bazează pe o analiză ştiinţifică (de ex. măsurători obiectiv-efective ale gradului de poluare), ci pe opinia informată a unor contributori locali (clujeni, în acest caz) care s-au oferit să răspundă unor întrebări şi 2. numărul acestora, al contributorilor, e, pentru fiecare din indicatorii luaţi în considerare, foarte scăzut, mai precis statistic-irelevant. Spre a da un singur exemplu, numărul celor care s-au exprimat privitor la nivelul de poluare al oraşului e, până în acest moment, de 18.

Adrian Dohotaru, primul care a semnalat printr-un articol de blog aceste lucruri, propunea presei române să schimbe titlurile pe care a ales, zilele trecute, să le folosească (de ex. Calitatea vieţii din Cluj-Napoca o depăşeşte… etc.) cu ceva de genul: 20 de clujeni cred că… – ceea ce, veţi recunoaşte cu toţii, este mult mai puţin spectaculos, dar incomparabil mai corect.

Nu sunt statistician, dar pot spune cu certitudine intuitivă că 18 cetăţeni, oricât de bine intenţionaţi, care şi-au exprimat voluntar opinia privitor la un aspect urbanistic într-un oraş cu peste 350.000 de oameni NU este un eşantion reprezentativ. Am chiar căutat un instrument on-line pentru nepricepuţii ca mine pentru a afla care ar fi fost, statistic vorbind, eşantionul minimal de respondenţi pentru un nivel de încredere de 95% şi o marjă de eroare de 5 procente. Ei, bine, ar fi fost nevoie de măcar 384 de persoane, pentru fiecare dintre indicatorii luaţi în considerare pe Numbeo.com.

Or, numărul maxim de persoane care, în cazul Clujului, au răspuns unuia dintre indicatori este, la această oră, 100. De aproape 4 ori sub numărul minim statistic relevant.

Deci… despre ce vorbim noi aici?

horea sapaturi

Atât autorităţile locale, cât şi presa (pe care, trebuie să mărturisesc, sunt destul de supărat zilele acestea, dată fiind lipsa ei totală de gândire… critică) şi, mai ales, clujenii cred că ar trebui să renunţe la îmbătarea cu apă rece.

Altfel ne vom întreba în continuare cum de, într-un oraş afectat de imense (nu doar în timp, ci şi în dimensiuni) lucrări edilitare, înecat în praf şi căldură sporită de betoane, cu copacii tăiaţi sistematic peste tot unde se schimbă pavajul, cu un trafic infernal, lent şi poluant, cu cartiere sordide şi un centru vechi încă ne-adus la adevăratul lui potenţial etc. etc. … cum, zic, de se trăieşte mai bine ca la Paris.

Şi vom vâna în continuare recorduri de mucava, în loc să revenim la valorile ceva mai fireşti pentru un oraş de talie (europeană) mică-spre-medie.. La valorile un pic mai simplu-elementare, cum ar fi legalitatea, respectul reciproc, non-segregarea, solidaritatea nu defulatoriu-triumfalistă (de tip “cine critică Untold-ul sau realizările Primăriei defăimează oraşul, nu e un bun clujean şi trebuie să plece!”), ci realist-critică şi, abia de aici plecând, constructivă.

Articolul are 4 comentarii

  1. din pacate, cei care scriu aberatiile de care pomenesti n-o fac din nestiinta, ci dintr-un interes stupid sau meschin, de la caz la caz

  2. da, se lucreaza la infrastructura, a fost Untold ,lumea s-a distrat ,au intrat bani la buget ,si tu tre sa te plangi de toate nimicurile pentru un ban de bere . du-te activeaza altundeva si lasa clujenii in pace . vezi-ti de treaba ,Valcule

  3. Domnule Valcu segregarea si la o adica chiar ostracizarea sunt elemente ce contribuie la consolidarea valorilor unor comunitatiiDesigur ideal este ca fiecarui individ sa-i gasesti un loc/rost in interiorul colectivitatii. Inteleg ca luptati impotriva mentalitatii de “cetate sub asediu” dar asta va pune in postura ingrata de asediator. Punandu-va de-a curmezisul aspiratiilor chiar megalomane a comunitatii si oferindu-i perspectiva unor aspiratii “mici spre medii”, nu sunteti nici macar un asediator in fata caruia concepi capitularea

  4. Complexul exista in alta parte. La cei care doresc sa se integreze in comunitate, sunt adesea victimele unor marlanii(imi cer scuze pentru ce-i vinovati de ele) si sfarsesc prin a deveni dusmanii comunitatii, cei care ii pun frana, care ii prescriu un statut “mic spre mediu” E plina romania de copii “megalomani”, care in loc sa-si vada de lungul nasului si sa se multumeasca cu 8 clase, urmeaza facultati, cursuri doctorale activeaza in cercetare si alte “megalomanii” de astea prin care ii sfideaza pe ceilalti.New Yorkul a fost un astfel de oras nerusinat in secolul XIX care care nu s-a limitat la aspiratii “mici spre mijlocii”,Roma la fel in secolul VIII ien. E bun spiritul civic atunci cand organizeaza proteste ecologiste ne asculta si ne aplauda discursurile, dar cand incearca sa isi dezvolte orasul trebuie descurajat, luat la puricat in cel mai mic aspect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *