Oamenii ăştia trebuie să fie disperaţi. Aştept să văd dacă PSD-ul chiar se urneşte întru îndeplinirea “visului lui Tăriceanu”… pentru că dacă, după ordonanţa traseismului, o mai fac şi pe asta, devine clar faptul că sondajele (alea pe bune, într-atât de pe bune încât au fost ţinute secrete) sunt catastrofale pentru Ponta.

Suspendarea preşedintelui cu vreo două luni, cel mult, înainte să-şi încheie mandatul e, din toate punctele de vedere, nu ştiu cum să le spun? concrete, reale, lucide o absurditate. Dar trăim într-o societate a imaginii, a manipulării, iar la nivelul acestei societăţi e o lovitură nu de geniu (1. era la mintea cocoşului, au mai încercat-o de două ori; 2. doar într-o lume cu susul în jos ar putea fi numiţi Ponta şi Tăriceanu geniali), ci de disperare. E muşcătura ultimă, singura, a unui mare animal încolţit. Şi oricine a văzut vreodată aşa ceva ar trebui să ştie că e formidabil de periculoasă.

Prima suspendare a fost o acţiune absurdă a unui grup de parlamentari hotărâţi să urineze (fără vlagă) împotriva vântului – cea mai bună acţiune de PR în favoarea preşedintelui pe care am văzut-o vreodată. A doua suspendare, însoţită fiind de modificări drastice la vârful Senatului şi la Avocatul Poporului, a fost literalmente o (tentativă de) lovitură de stat – una, ce e drept, cu un mare sprijin antenisto-popular, dar tot o revoluţie de Palat. Interesante, în privinţa ei, au fost pe de o parte scindarea formidabilă a societăţii – o isterie cum rar am văzut, undeva în preajma războiului civil băsişti vs. uselişti şi pe de altă parte formidabila tentativă ulterioară a lui Dragnea & co. de a-i spune negrului alb, jucându-se cu numărul de votanţi de la referendum.

Suspendarea de acum urmăreşte mai multe scopuri extrem de concrete: 1. să mărească numărul de voturi pe care le va obţine Tăriceanu, poate chiar cu un plan de a-l scoate (cu sprijinul direct al PSD-ului) pe locul 2 în primul tur; 2. să capitalizeze, măcar pentru turul al doilea, voturile antibăsiştilor convinşi – asta indiferent dacă preşedintele va fi fost demis la referendum sau nu; 3. în cel mai rău caz (din punctul de vedere al PSD şi al PLR) să o împingă în prima poziţie, dintre preopinenţii lui Ponta, pe Elena Udrea – singurul candidat al dreptei cu o credibilitate atât de redusă încât n-ar putea reprezenta o ameninţare pentru actualul prim-ministru.

Este, o spun fără nici o ezitare, cea mai mare diversiune din istoria postrevoluţionară a României. Această nouă suspendare va reprezenta, probabil, cel mai puternic test de lucididate la adresa poporului român – a masei reale de votanţi. Vom afla de data asta cu o claritate de cristal dacă românii ‘e’ proşti sau nu. Pentru că dacă sunt mulţi cei care vor cădea în capcană şi vor plasa miza referendumului deasupra sau măcar în preajma celei a alegerilor… suntem pierduţi, am pierdut pe mâna democraţiei. Şi să nu mă acuze cineva că aş fi rău sau dispreţuitor cu ‘boborul’, că m-aş gândi o secundă măcar la votul cenzitar sau alte stupizenii. Dimpotrivă. În materie electorală, consider că populaţia e, în sensul cel mai tare al cuvântului, suverană. Iar o populaţie pe care sistemul a făcut toate eforturile s-o împiedice de la orice tip de emancipare… o populaţie înfometată, dez-educată, prostit-manipulată, umilită, desconsiderată sistematic, hrănită exclusiv cu circ-antenism-beunisme… o astfel de populaţie, zic, are tot dreptul să aducă apocalipsa.

Eu unul, însă, nu sunt lipsit de speranţă. La finalul lui 2012, am asistat la un alt referendum – din care am învăţat enorm. Era o ‘consultare publică’ locală în treizeci şi ceva de localităţi, alese pe sprânceană pentru că aveau primari aserviţi RMGC, privind dorinţa de a avea minerit în Apuseni. Un vot la care absolut toate avantajele păreau a fi de partea Companiei şi a politicienilor (din toate partidele) care o susţineau la unison. Şi totuşi, moţii au fost mult, mult, mult mai deştepţi – nu doar decât în credea Gold Corporation… decât, trebuie s-o recunosc, mă aşteptasem şi eu. Erau inundaţi de ani de zile în publicitate, propagandă, mici mite, presiune psihologică imensă – toată lumea, înclusiv activiştii Salvaţi Roşia Montana se aştepta ca odată cu acest referendum să înceapă dezastrul.

Dar oamenii, în majoritate, au absentat de la urne, cu toate presiunile făcute de toţi. Iar dintre cei care s-au prezentat, surpriză! mulţi, neaşteptat de mulţi au votat împotriva mineritului. A fost un eşec imens pentru RMGC – întrecut doar în toamna lui 2013, când cu tot sprijinul guvernului Ponta compania n-a reuşit să-şi treacă legea specială.

De ce am pomenit asta acum? Nu doar ca să mă găsesc în vorbă (sau, mă rog, ca să scriu/ să mă descarc). Nu. Am o problemă şi o propunere extrem de concrete, inspirate ambele din pomenitul plebiscit.

Solicit desfăşurarea alegerilor, respectiv a referendumului de demitere, cu secţii de votare distincte, comisii şi mai ales liste de alegători/ de votanţi distincte. Personal, intenţionez să-mi iau buletinul de vot pentru prezidenţiale, dar nu şi pe cel pentru referendum. Iar dacă odată ajuns în secţie descopăr că există o singură listă, pe baza căreia primesc ambele buletine sau pe niciunul… va fi urât. Va fi scandal. Voi rămâne în secţie până la închidere sau până mă scoate cineva cu forţa, voi chema din primul moment Poliţia ca să constate o încălcare a dreptului meu la vot (sau la abţinere de la acesta), voi fi pregătit să dau în judecată Statul pentru ceea ce, în opinia mea, ar reprezenta un abuz fără precedent.

Cred că şi unii dintre candidaţii/ partidele interesate de scrutin ar trebui să facă la fel: dacă nu pot împiedica imensa manipulare a suspendării, să se asigure că cele două procese electorale sunt distincte… altfel spus, că nici unui cetăţean venit să voteze la prezidenţiale nu i se va sugera, măcar (darămite să fie obligat!) că are a participa şi la cealaltă mizerie.

Pentru că da, la calitatea clasei politice româneşti, şi prezidenţialele sunt o mizerie. Una pe care însă eu unul mi-o voi asuma – luând pilule de stomac şi votând în ambele tururi. Dar suspendarea unui Băsescu altfel expirat… ar fi din nou o mizerie atât de mizerabilă, încât n-am avut imaginaţia sau ticăloşia de a mi-o închipui înainte să se întâmple.

………………………….

P.S. O precizare importantă: cred şi eu că, pentru implicarea lui (alături de PMP şi acum alături de femeia gonflată) în campania electorală, Traian Băsescu merită demis. Dar, să fim serioşi, nu acesta e scopul, iar suspendarea nu se face nici pe departe din motive principiale. Băsescu şi Ponta sunt un cuplu. Un cuplu de contrarii, dar inseparabil – o FALSĂ alternativă. Singurul viitor cât-de-cât acceptabil pentru România e unul fără Băsescu, dar şi fără Ponta. Or, gigantica farsă a suspendării – tocmai această posibilitate e menită a o ascunde.

Cu adevărat, un slogan important al acestei perioade electorale ar trebui să fie: “Băse, Ponta, Udrea, Tăriceanu – pute tare, tare rău ciolanu’ “

Articolul are un comentariu

  1. Suspendarea Matelotului chior trebuie facuta neaparat. Acest individ jegos trebuie supendat chiar si cu o secunda inainte de expirarea mandatului. Ar fi o mica compensatie pentru cei 7,4 milioane de Romani carora le-au fost batjocorite voturile de catre niste mafioti din posturi cheie,slugi Basiste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *