“România e USL”, declara, în febra exaltării de a fi câştigat un consiliu judeţean, dar mai ales a speranţei (întărită de sondaje de 2 lei 50 à la IRES) că USL a obţinut primăria 'simbolică' a Clujului, unul din politicienii locali. Când am auzit această expresie, am fost (şi de data asta nu glumesc, din păcate…) la un pas să alerg la baie şi să vomit. Şi nu din vreo altă preferinţă de partid; dacă la finalul propoziţiei s-ar fi spus PDL aş fi vomitat cu siguranţă, iar dacă formaţiunea ar fi fost Partidul Poporului lui dan diaconescu (alt popor, vă asigur, decât al meu), atunci mi-aş fi împărţit noaptea între 'dat la raţe' şi făcut bagaje pentru plecarea definitivă din ţară.În viaţa mea n-am văzut mai mult scuipat pe ecran ca în noaptea de după aceste alegeri, şi în dimineaţa de după. Mă temeam că la un moment dat va ieşi prin/ din sticlă, ca Samara în The Ring, 1, şi mi se va lipi de faţă. O noapte a flegmelor groase, după care vor urma, fără îndoială, destul de curând, o zi a cuţitelor lungi în PDL, apoi o vară-toamnă a balelor pesedisto-penelisto-pepedediste (PP-M-R partidele toate în c.reştet să mă pupe – cum, de altfel, sunt şi sigur că o vor face… de data asta ne-mai-cerşindu-mi votul, ci solicitându-mi-l, fiindcă, nu-i aşa, situaţia e disperată, iar ele şi numai ele, adică fiecare partid el şi numai el are, chipurile, soluţia!).

Triumf. Triumful unei alianţe între două formaţiuni care n-ar trebui nicidecum, într-o lume sănătoasă la minte (şi, la urma-urmelor, trup) să stea mai unite decât, mă scuzaţi pentru exemplul foarte plastic, fesele oricăruia dintre noi. Deşi, acum că tot am emis-o, comparaţia îmi pare greşită, fiindcă eu unul, spre exemplu, am doar două fese, pe când partidele din această coaliţie sunt trei. Pe cel mic, negru şi antenist sunteţi liberi să-l analogizaţi cu ce doriţi dumneavoastră.

Triumf, ziceam. Triumful unor politicieni care ştu că tipul de scrutin pe care, dacă nu ne trezim acum, acum din morţi, îl vom avea spre sfârşitul anului ne va aduce nouă, cetăţenilor, cel mai sumbru viitor care se putea imagina în condiţiile actuale – iar lor, politicienilor de toate culorile dispuse (nu, nu e o greşeală de acord, sunt lingvist, ce naiba!) să participe la ciozvârta Puterii, o dominaţie totală, mai grobiană, opacă şi dispreţuitoare decât tot ce am văzut vreodată.

Fiindcă, să fim în clar, prieteni:

Chiar şi acum, USL şi PPDD fac împreună 60 la sută din voturi. Toate calculele lucid-raţionale spun că, dacă nu se schimbă legea electorală şi nu se întâmplă o minune cu alegătorii (sau candidaţii lor), aceste partide vor depăşi două treimi din Parlament şi vor putea legifera până la (şi peste) nivelul modificării Constituţiei. Iar dacă vă imaginaţi că Ponta, Antonescu şi… da, Dan Diaconescu sunt mironosiţe şi nu se vor băga peste Legea Fundamentală… well, think again!

De asemenea, vă rog, ba nu, vă somez pe toţi aceia care, educaţi cum sunteţi, inteligenţi şi morali cum sunteţi, vorbiţi despre inevitabilitatea unei rupturi între… hm, stânga şi dreapta actualului USL, să nu mai vorbiţi prostiile pe care numai cei educaţi, inteligenţi şi morali ca fraierii de noi le pot vorbi. Când ai perspectiva de a urca peste 2/3 din parlament, ceea ce înseamnă putere totală peste o ţară de muls, credeţi voi că te mai doare, ca politician, de principii şi ideologii? Ce Dumnezeu, prieteni, suntem demenţi? Dragii mei intelectuali, care ne 'spargem' pe străzi şi în aule şi printre bloguri şi pe twitterbookplus, spuneţi-mi cine, cine dintre voi mai crede azi că PSD e de stânga? PNL e de dreapta?

Nu, oameni buni. Nu va fi cum ar fi firesc să fie într-o lume şi o ţară a oamenilor cu convingeri, principii, atitudine.

Va fi aşa: măsurile populiste ale lunilor viitoare for produce o nouă catastrofă economică şi socială, dar nu va mai conta, căci vom fi dincolo de alegeri; măririle de pensii şi salarii vor produce (de fapt au şi produs deja) suficientă devalorizare pentru ca sumele cheltuite în termeni reali de Stat să nu crească deloc, iar puterea de cumpărare să meargă, eventual accelerat, în jos; în câteva luni, noua Putere va da toate avizele necesare Proiectului cianurist de la Roşia Montană, va declanşa explorarea la scară mare a gazelor de şist şi va vinde pe nimic toate companiile de tipul Cuprumin care au mai rămas în economia românească; persoanele şi grupurile care protestează vor fi ridicate, amendate, poate chiar închise mult mai masiv-şi-eficient decât până acum; televiziunile 'de opoziţie' fie vor fi îndeajuns de inteligente încât să-şi ţină gurile referitor la cele mai rele dintre nenumăratele rele ale noii Românii, fie vor fi suspendate/ închise fără nuanţă şi menajamente, ca într-o a doua Ungarie; presa, deja ultra-slugarnică în raport cu corporaţiile, va deveni un fel de grup-de-imagine al acestora; sondajele de opinie, deja nedemne de cea mai mică încredere 'sociologică' şi orientate exclusiv spre manipulare, ne vor spune că trăim într-o lume perfectă şi, paradoxal (căci ce poate fi mai 'sus' decât perfecţiunea?), ţara merge într-o direcţie bună.

Sper că aţi observat, nu am folosit în alineatul de mai sus nici un condiţional, am folosit indicativul. Nu am spus: USL ar putea da avizele necesare RMGC, ci USL va da, în scurt timp, toate avizele necesare RMGC. Sunt numeroase motive, printre care sistemul de vot la alegerile din noiembrie e cel mai important, care mă fac să nu mai vorbesc în termeni… probabilistici despre culoarea viitorului României. Ci, aşa cum aţi văzut, în termenii unei triste, dacă nu chiar înspăimântătoare, cvasi-certitudini.

—————————–

Ce mai putem face?

În primul rând, să nu acceptăm nicidecum (indiferent ce vor face Curtea Constituţională, sau noul pechinez de la Cotroceni, tot mai blânda javră, de-acum probabil chiar nelătrătoare, deşi mai poartă, vorba imnului naţional, un nume de Traian) acest sistem de vot. E o regulă de joc prin aplicarea căreia, nu ştiu cum să v-o spun cu mai multă tărie decât am făcut-o deja, suntem într-o lose-lose-situation. Vă propun cu mai multă seriozitate ca oricând să organizăm ieşiri tot mai masive, tot mai bine organizate în vederea conştientizării celorlalţi, şi nu doar în stradă (locul unde, fireşte, trebuie să mergem mai întâi şi mereu), ci şi prin toate mijloacele de comunicare de care dispunem.

În opinia mea, dacă nu reuşim să impunem această modificare, vom pleca în(spre) următorii cel puţin patru ani cu cel mai mare dezavantaj pe care l-am cunoscut vreodată în viaţa noastră 'post-revoluţionară'.

În al doilea rând, să căutăm, dacă putem spune aşa, Nicuşor Dani. Vă asigur că nu îmi stă câtuşi de puţin în fire să îmi doresc 'oameni providenţiali', nu aşa sunt alcătuit. Dar trebuie să oferim o alternativă cât-de-cât credibilă şi fezabilă la TOŢI oamenii politici. Să ne stoarcem creierele, să ne aruncăm, atent, privirile în jur, să depistăm în societatea civilă oameni neangajaţi politic, cu prestigiu profesional şi moral, care să accepte tipul de provocare pe care matematicianul-şi-oengistul Dan l-a acceptat la Bucureşti.

Dar nu vom fi dezamăgiţi? veţi întreba. Iar răspunsul meu e cinic: foarte probabil că da. Spre a da doar un exemplu, am aşteptat mult, şi chiar am solicitat o reacţie a lui Remus Cernea, actualmente 'om important' în guvernarea USL, la declaraţiile inacceptabile ale PNL-iştilor 'de frunte' care iarăşi au început să vorbească despre avantajele Proiectului Roşia Montana. După muuuultă aşteptare şi muuuuulte (şi, o recunosc, în cazul meu destul de necivilizate, dar aşa sunt eu, mai din topor) presiuni, ex-candidatul la Preşedinţie pe care cu atât entuziasm îl votam la ultimul 'tur 1' electoral a binevoit să comită un mic text liniştitor pe Vox Publica.

Ba da, vom fi dezamăgiţi de mulţi, poate de 90% dintre ei. Dar măcar nu vom fi dat unui partid, sau unei alianţe partinice, peste două treimi din Parlamentul României. Vom fi trimis acolo oameni independenţi – chiar cu sensul minimal al acestui cuvânt: indivizi care au nevoie de ani de zile pentru a instala un sistem de furt-şi-teroare coerent. Pe când partidele, vă asigur, sunt cum nu se poate mai capabile să-l 'implementeze', acest sistem, de îndată.

Şi mai vreau să vă spun, la urmă, două lucruri importante:

– mai întâi, ce-am avut şi ce-am pierdut? căutând, găsind, susţinând, votând 'oengişti' non-apartenenţi partidelor? Nu suntem, mă scuzaţi, virgine, ne-am 'luat' dezamăgiri cât încape, un şmecher în plus nu contează (mai ales cât, o repet, nu se poate înscrie de îndată în Uniunea Gregară a Şmecherilor din România). Deci dacă după… să vă mai spun? Udrea, Ciuhodaru, Becali, Vanghelie, BVB, Mazăre etc. etc. etc. etc. vor mai fi Icsulescu şi Igreculete, eu unul nu voi face infarct.

– mai apoi [şi vreau să insist asupra ideii că ăsta e gândul bun, vestea bună în mijlocul întunericirii care ne paşte, care m-a făcut să (vă) scriu acest text]: tot jegul pe care l-am înghiţit şi care ni se va mai arunca în faţă nu trebuie să ne aducă la stadiul în care, vă asigur, toţi politicienii ar vrea să ne aducă, la sentimentul net că absolut nimic nu e curat, absolut nimeni nu e ok, că nu există profesionalism şi bune intenţii, ci doar interese oculte, că nu există nici măcar începuturi pozitive, fiindcă totul e definitiv (şi din start) mânjit.

Fiindcă un Nicuşor Dan, la Bucureşti, nu e doar un spin în coasta Consiliului general al Capitalei. E, mult mai important, o veste bună, o rază de lumină la capătul nostru al tunelului. Dacă tot trebuie să merg prin întuneric, mă bucur să-l ştiu lângă mine. Pe el şi pe voi, cei care staţi în spatele lui şi aţi putea ieşi, cândva, cu noi în spate, alături de el.

E o nouă speranţă şi, modestă, abia întrezărită, o nouă cale.

Şi credeţi-mă că niciodată, după Revoluţie, nu am avut mai multă nevoie de aşa ceva.

This article has 2 comments

  1. Cernea isi simte amenintata pozitia de dizident politic, dar mai ales cultural, din cate se vede in articolul sau. El ar fi vrut sa stea la o bere cu Iliescu, dar in acelasi timp sa-i cante la chitara un folk you. “Bravo”, ai devenit “politician romîn”.

Comments are closed.