“Domnule, numai bou-i consecvent”, spunea Traian Băsescu, intervievat de Robert Turcescu. Personal, eu unul aleg să fiu bou. Mai mult decât atât, dată fiind echivalenţa stabilită de către preşedintele suspendat, aleg să mizez pe bovinitatea cât mai m

ultor români. Să te ţii de cuvânt; să-ţi păstrezi, desigur neexcluzând discuţia şi argumentarea, poziţia mai mult decât durează o rafală de vânt într-o zi furtunoasă. Să ai rădăcini – acesta îmi pare a fi începutul oricărei şanse la moralitate. Abia apoi vine cea de-a doua provocare: să nu te baricadezi complet, să-ţi păstrezi ochii deschişi şi urechile atente, să ştii să şi asculţi, toate acestea sunt necesare pentru ca ‘moralitatea’ ta să nu devină autistă, ţin, cu alte cuvinte, de un alt moment în încercarea noastră, a fiecăruia dintre noi, de a fi uman(i), normal(i).

Cu atât mai clar conturate, în opinia mea, ar trebui să fie poziţiile politicienilor, ale oamenilor care au, vorba aceea, în spate o ideologie, un proiect, promisiuni mai-mult-sau-mai-puţin electorale. Şi o să vă rog să nu-mi daţi peste nas, idealistul meu nas, cu ‘realitatea’: vezi-ţi de treabă, Cornele, că politicienii noştri nu sunt aşa. Principiile tocmai de aceea se numesc principii, fiindcă nici zece generaţii de oportunişti gregari nu le pot schimba… pe ele însele. Cu alte cuvinte, ele pot fi utilzate (noi înşine am căzut ‘pradă’ unei utilizări a principiilor democraţiei – acesta e motivul pentru care am scris textul pe care îl citiţi), dar manipularea asta nu le afectează; dimpotrivă, pe termen lung ea îi va atinge şi penaliza pe cei care doar s-au ‘jucat’, din motive de moment, de-a principialii.

Când, la începutul acestei săptămâni, Suspendatul şi-a revizuit poziţia (vă amintiţi, presupun, fiindcă n-a trecut mult timp: “nu vreau să câştig la masa verde!”), el a făcut, în opinia mea, o greşeală imensă. Sub presiunea concretului şi a momentului, a dat cu piciorul ultimei noastre iluzii (fiindcă, evident, asta a fost, o iluzie) despre Traian Băsescu: cea potrivit căreia, dincolo de, sau poate chiar în virtutea încăpăţânării sale infatuate şi prosteşti, preşedintele din ultimii ani e un om curajos, ‘dintr-o bucată’. Măcar nu e laş – ne spuneam mulţi, oricât de supăraţi am fi fost pe multe, sau pe toate celelalte ‘amănunte’ din comportamentul personajului.

De aceea recunosc că eu unul, în vreme ce participam (ca ‘boicotant’, am scris deja despre asta) la mitingul pro-Băsescu de la Cluj, am vibrat, ca să zic aşa, ‘pozitiv’ atunci când nu-mai-ştiu-care dintre vorbitorii pedelişti, probabil MC-ul Traian Ungureanu, a spus că Suspendatul e, azi, ultima redută în faţa ofensivei demente a USL împotriva statului de drept şi a democraţiei. I-am mai înjurat o dată în minte pe Ponta, Antonescu şi toată clica lor, mai îndârjit chiar ca înainte, fiindcă m-au adus în situaţia absolut insuportabilă de a vota împotriva demiterii omului pe care îl detest.

Şi dacă mai-sus-pomeniţii pedelişti ar fi avut inteligenţa sau decenţa să rămână la acest tip de discurs, probabil că nu m-aş fi înfuriat prea tare. Dar PDL-ul are, sub masca unor alte organizaţii (vai! non-guvernamentale, tipul de instituţii în raport cu care Băsescu a avut, de obicei, cam acelaşi tip de comportament – verbal, cel puţin – ca şi Putin), noi politruci, care, probabil din nevoia de a se afirma, ţin să fie mai gălăgioşi decât vechea gardă. Mihai Răzvan Ungureanu a început, în consecinţă, nici mai mult nici mai puţin decât să solicite, cu aere de star rock care încălzeşte mulţimea (are you ready? rise your hands in the air…), repetate replici de “nu” din partea participanţilor. Cum vom vota la referendum? Nuuuuu…!, izbucnea, cu entuziasm, mulţimea. Dar când MRU a început să întrebe: V-a minţit vreodată Băsescu? sau V-a dezamăgit el vreodată? reacţia a fost incomparabil mai slabă. Am văzut, şi nu doar printre prietenii mei… mânioşi (care erau de la amuzaţi la scandalizaţi), ci mai ales la ‘ceilalţi’, în masa de oameni din piaţă, multe feţe crispat-ruşinate. Fiindcă, e clar, pentru omul de rând mizeria USL nu poate, sub nici o formă, să ‘albească’, prin contrast, nimic din trecutul pedelist.

Greşeala colosală a pdl-ului e, în opinia mea, că (probabil, pur şi simplu, de frică) nu mai mizează pe acel strat al societăţii care, tocmai, a reacţionat civic la ‘lovitura de stat’ USL-istă. La Cluj (poate ultimul loc din ţară unde se mai întâmplă asta!), pe

lângă miile de oameni aduşi cu autobuzele de la ţară şi bine spălaţi pe creier de propriii primari, au fost şi zeci, poate sute de oameni ‘normali’, curioşi, poate nehotărâţi, în mod sigur scandalizaţi de ceea ce făcea tabăra cealaltă, care aşteptau să vadă cum se comportă pdl-iştii, dacă au înţeles sau învăţat ceva. Un dram de umilinţă, măcar de ochii lumii, ar fi fost necesar. În schimb, am asistat la o apoteoză a marelui om, prieten al poporului, care îşi trage energia de-a dreptul din seva etică a acestuia. La un festival al hainelor albe, cam la fel de potrivite, cum fiecare dintre noi o ştie, pe corpul acestui partid ca o rochie de mireasă pe prostituata cea mai notorie a oraşului.

Iar prostituatei, în măsura în care vrea să înceapă o nouă viaţă, orice om uman îi acordă o altă şansă. Dar noii pedelişti ne vorbeau, de la înălţimea tribunei, despre o imaculare care, cică, l-ar fi însoţit pe omul Băsescu de-a lungul întregului său parcurs prezidenţial. Discurs pentru proşti, vor zice unii, discurs pentru electoratul captiv. Iar eu îndrăznesc să mai trag o dată un semnal de alarmă pe care, într-o vreme, chiar pdl-ul miza: nu sunt românii, nici măcar masa, chiar atât de proşti cum îi cred politicienii.

Pentru că, dincolo de manipulările partinice şi dezinformările de presă, gesturile simple, concrete, vorbesc cu o claritate desăvârşită. Iar Traian Băsescu, omul “din popor”, vigurosul trunchi de copac răsărit din însuşi pământul (reavăn, onest, dintr-o bucată, de la ţară) naţiunii române… Traian Băsescu, marinărelul-cel-viteaz care cutreiera oceanele lumii lăcrimând dimineţile la urcarea steagului pe catarg… Traian Băsescu, preşedintele-jucător care ne enervase pe toţi cu tupeul extraordinar, grobian-autist al deciziilor, comportamentelor şi vorbelor sale neaoşe s-a ascuns azi, mă scuzaţi pentru expresie, după fustele majorităţii neo-constituţionale de 50%+1 din votanţi.

Asta după ce mulţi, foarte mulţi dintre noi am apărat (afară, în pieţe, sau pe Internet, sau în discuţii private tot mai aprinse, capabile să rupă prietenii şi să distrugă normalitatea non-politică a vieţii) cu toată energia de care eram capabili principiul potrivit căruia decizia Curţii Constituţionale trebuie să rămână suverană. După ce, pe drept cuvânt, instituţiile… nu găsesc altă expresie decât euro-atlantice… au intervenit cu o forță nemaiîntâlnită pentru a preveni deriva gravă în care intrase democrația românească. Și, mai cu seamă, după ce cu toții, partizani sau inamici ai persoanei Băsescu, ne dăduserăm seama gândind cu propriile noastre capete că singura modalitate de a repara, cumva, imensul rău făcut României și nouă tuturor de procedura acestei suspendări e să mergem în masă la vot și să lăsăm, pur și simplu, majoritatea să decidă.

Ca să reiau o observație a lui Emil Hurezeanu: oamenii (pedeleului) au numărat. Simplu ca lumina zilei, au făcut calculul cel mai empiric. La o prezență a votanților pre-estimată la cam 60% și o intenție de vot pro-Băsescu de, să zicem, 30-35%, o campanie eficientă de boicot va împinge referendumul spre lipsa de cvorum. Cifrele, și-au zis oamenii de partid, sunt suverane.

Ei bine, nu. În lumea umană, pe termen mediu și lung, nu cifrele, ci ideile, atitudinile consecvente, în ultimă instanță pârdalnicele de… principii dețin și determină puterea deciziei.

Ne-au vorbit despre ei înșiși ca despre o “ultimă redută”, şi e perfect adevărat că am fi avut nevoie de una. Iar apoi au părăsit fortul, s-au ascuns prin tufişuri, ne îndeamnă şi pe noi să facem la fel, doar-doar, pe nişte chestiuni în ultimă instanţă procedurale, va trece urgia. Şi da, pe cifre Băsescu probabil că se va întoarce la Cotroceni. Şi da, pentru România o putere împărţită între mizerabili e, în această vreme de restrişte, mai bună decât una concentrată în mâinile USL. Şi da, societatea civilă a fost încă o dată manipulată, scoasă în stradă cu stindardul corectitudinii şi normalităţii în mâini, pentru binele mărunt şi laş al unor oportunişti.

Cu toate acestea, eu prefer şi aleg starea-de-bou.

De bou principial, mai înainte de orice; iar mai încolo, când zgomotul dement al politicii se va mai fi potolit, şi vom reuşi din nou să ne auzim unii pe alţii, de bou dialogic. Re-întors la, vorba aia, ‘agenda reală a cetăţeanului’.

Fiindcă, prostul de mine, cred aşa: s-au folosit din nou de ‘principialitate’ atât timp cât îi ajuta, şi au aruncat-o la coş de îndată ce s-au văzut cu sacii în căruţă. Şi şi-ar dori (nu numai pdl-iştii, ci şi ceilalţi, toţi ceilalţi) ca asta să mă facă să am mai puţină încredere în principii, să-mi spun: în realitate, toţi sunt… şi suntem o apă şi-un pământ.

Dar nu, asta (pierderea asta a încrederii în idei şi consecvenţă şi, mai ales, în oamenii cu idei şi consecvenţă) n-o să (mi) se întâmple.

Pentru că eu, domnii mei (şi ca mine sute de mii, poate milioane de oameni din ţara asta) nu sunt politician. Sunt, şi mă rog lui Dumnezeu să rămân până la capăt, doar un bou de român.

Pe 29 iulie voi participa la referendum.

Articolul are 5 comentarii

  1. Boicotarea referendumului de catre PDL si GDS a generat starea de fapt a desecretizarii votului. Cine e filmat mergând la urne, intra in computere incondeiat ca antibasescian, antiultraliberal, antipopular si antieuroatlantic. De aceea, a merge la vot e ca un act de eroism si e placut sa ai constiinta datoriei civice implinite.

  2. “Deseurile isi stiu locul lor; Tu il stii pe al tau?; Alaturi de presedintele ales dubios, care acuma vrea sa cistige la masa verde, si conteaza pe masele maro constipate.
    Eu am sa votez motivat si pentru copii nevinovati cu parinti handicapati care nu pot vota.
    Tirfele te ling pina adormi, apoi iti fura ceasul, fug si striga ca le-ai violat.
    Dupa referendum Romania va fi aerisita de atita aer stricat basist sau nu va mai fi deloc frecventabila ca reper european, ci doar ca o rezervatie de fosti vulcani, acum noroiosi, care put toxic; Un fel de ga-oaza basista.

  3. De la bun inceput trebuie sa precizez (pentru a evita ipocriziile si falsa echidistanta) ca am opinii clare si consider cu toata convingerea ca Basescu trebuie demis. Mai jos veti vedea argumente. Cu toate acestea scopul mesajului meu nu este acela de a da argumente in sensul demiterii, ci de a propune, cu ajutorul acestor argumente, demontarea unei paghii subtile de manipulare. Stiu ca oamenii convinsi de Basescu nu vor putea citi, sau vor citi cu greu ce am scris si sunt gata sa ii inteleg, asta fiind si motivul pentru care avertizez de la bun inceput ca sunt hotart intr-o directie.

    Revenind la subiect, domnule Vilcu, trebuie sa va contrazic pe ceva, pentru ca este un aspect esential al unui germene de manipulare, de care cu siguranta nu va faceti vinovat, dar care trebuie incercat a fi demontat. Recunosc, evident, si posibilitatea de a ma insela, dar, daca nu ma insel, ar fi bine sa fim foarte atenti la detalii.

    Faceti o afirmatie corecta, care duce insa in spate o eroare : „pentru România o putere împărţită între mizerabili e, în această vreme de restrişte, mai bună decât una concentrată în mâinile USL”. Aceasta afirmatie este perfect adevarata. Ea se bazeaza pe necesitatea de a sprijini democratia prin asigurarea pluralismului politic. Se pune insa problema daca Basescu este o contrapondere cat de cat democratica la derapajele USL.

    Pentru orice om cu memorie, cred ca raspunsul e evident, Basescu nu poate fi aceasta contrapondere democratica, pentru simplul motiv ca a dovedit ca este extrem de periculos pentru democratie (suficient sa amintesc de utilizarea interceptarilor, dosarelor, controlului asupra serviciilor si parchetelor, masinii extrem de bine puse la punct de propaganda directionata cu mijloace diferite pentru patura intelectuala si separat pentru idioti – cu siguranta ca sunt oameni care pot da exemple mai concrete, deoarece nu m-am straduit sa contabilizez rele lui Basescu).

    O contrapondere cat de cat democratica la un partid sau o uniune, nu poate fi decat un alt partid sau o alta uniune. Alegerea o puteti face in toamna.

    Acum problema e alta: fiecare cetatean roman ar trebui sa analizeze daca Basescu a incalcat grav Constitutia si sa voteze in consecinta. De ce? Deoarece in cele din urma, in procedura demiterii presedintelui, cel care are raspunsul suveran la aceasta intrebare este poporul. Curtea Constitutionala afrirma in linii mari ca o incalcare grava e doar una grosiera. Cu alte cuvinte, in viziunea Curtii, o crima savarsita cu cruzime isi merita numele doar daca e savarsita cu mijloace brutale, vizibile. Aici e o scapare, deoarece o crima savarsita cu cruzime isi merita numele si daca e savarsita subtil, sa zicem prin inocularea unui germene mortal victimei care va sfarsi in chinuri.

    Basescu poate nu a incalcat brutal Constitutia (desi eu cred ca e o ipocrizie sa afirmam asta), dar Basescu a incalcat Constitutia cu mijloace subtile, perverse. O astfel de incalcare subtila, dar sistematica si concentrata spre acapararea de catre presedinte de puteri pe care Constitutia nu i le-a dat este de o gravitate extrema. De ce? Pentru ca deschide calea spre dictatura. Poate Basescu nu vrea dictatura. Sa admitem si asta. Dar odata creat precedentul, orice viitor descreierat se va sui pe piedestalul creat de Basescu unde nu va trebui decat sa mai adauge cateva caramizi pentru a crea un monstru politic.

    Bun, sa revenim. Presupunand ca am dreptate sa consider ca Basescu este un real pericol pentru democratie, rezulta ca nu se pate invoca in mod logic si real derapajul USL in lupta pentru a-l suspenda, ca o scuza pentru a-l mentine.

    Basescu a utilizat pana la demonetizare o arma redutabila de manipulare – crearea unui sau unor dusmani publici pe a caror imagine odioasa, imaginea sa oricat de patata sa se albeasca prin contrast. Tema dusmanului public e folosita din nou de Basescu, de data asta mai subtil, prin crearea dusmanului public la nivel institutional intruchipat de ofensiva usl-ista.

    Ajungand la ofensiva usl-ista, ar trebui sa analizam putin si acest aspect. Evident au facut erori mari in mecanismul creat pentru a demonta reduta institutionala creata anterior de Basescu si de a ajunge la referendum.

    Dar eu, cetateanul care vreau o Romanie democratica, fara Basescu, ce vina am eu? De ce trebuie ca eu sa ratez unica sansa ramasa de a evita inca doi ani de mandat pentru simplul motiv ca niste politicieni au sarit calul?

    Propunerea mea e sa o luam pe rand. Acum intrebarea e daca raportat la modul in care Basescu si-a creat o intreaga tesatura institutionala pentru a acapara din ce in ce mai multe parghii de influenta, precum si modul in care a utilizat aceste parghii, cetateanul de rand are sau nu motive sa creada ca Besescu trebuie dat jos sau nu.

    Dupa referendum si mai ales in toamna va fi momentul sa analizam si pasii urmatori pentru apararea democratiei.

    Acum este de analizat pasul de pe 29.

    In concluzie, eu cred ca nu o ultima abjectie a preseditelui suspendat trebuie sa fie factorul determinant in judecata pe care fiecare din noi i-o vom face pe 29, ci aspectele mult mai grave ale comportamentului sau ca presedinte, pre-exitente acestei ultime dovezi de comportament josnic.

    Acum indiferent cat de josnic sau inaltator s-ar comporta Basescu pe ultimii metri ai campaniei, aceste aspecte ar trebui sa fie secundare. Nici acesta nu e subiectul direct al referendumului, cum nu e nici comportamentul USL, ci subiectul esential este comportamentul lui Basescu de pana la suspendare, iar acesta este, zic eu, mai mult decat suficient.

  4. Cand am aflat de suspendarea presedintelui Basescu, am zis ca voi vota DA. Nu din motive de convingeri politice, si nici ca penalizare a taierilor salariale pe ceare mi le-au aplucat subalternii lui, la ordinul lui. As fi inghitit o reducere salariala argumentata tehnic, cu cifre, si care sa se fi aplicat in absolut toate sectoarele bugetare, fara discriminare. Dar domnul Basescu a iesit la rampa, si a tarat in noroi toti slujbasii unor sectoare vitale in orice societate. A inceput cu medicii “corupti si spagari”. Cand a realizat dimensiunea dramatica a exodului medicilor, a inceput sa ii ridice in slavi, sperand ca timpul va aduce uitarea.

    Apoi a luta in primire pe dascali. Mai tineti minte remarcile mai mult decat rautacioase? “Scoala romaneasca produce numai idioti”. “Profesorii nu muncesc mai deloc”. “Un profesor este mai bine platit decat Presedintele, per ora lucrata”. DA, stimabile. Credeai ca puciul uselist ma va face sa-mi schimb opinia? Te inseli amarnic. Pentru ca nu uit si nu iert. M-ai jignit, te taxez. Adica te ard cu votul.

    PS. Dar pana la suspendare, ce a facut domnul Basescu? Si-a subordonat, printr-un aparat de partid disciplinat, toate institutiile fundamentale ale Statului. Si-a subordonat legislativul, incheind aliante peste aliante cu tot felul de partidulete obscure. Si-a subordonat executivul, numind un premier obedient, care nu a avut alt tel decat aplicarea fara abatere a oricarui ordin venit de la Cotroceni. Si-a subordonat instituii cheie ale Justitiei, prin numirea de interpusi la conducerea acestora: Parchetul General, DNA. A fortat modificarea Constitutiei. De ce oare? Nu cumva voia puteri sporite?

  5. Sunt fericită. Ai reușit să găsești singura variantă cu adevărat onestă: spui NU USL-ului, nespunându-i DA lui Traian Băsescu. Încet, încet se limpezesc apele. Și ce dacă va fi o minoritate? Conștiința se numără printre acele lucruri care nu se supun legii majorității.
    Calde urări de bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *