[se dedică, de data aceasta de-a dreptul, Tinerilor Mânioşi din Cluj şi nu numai]

“Toate partidele, aceeaşi mizerie.” Un slogan născut pe străzile ţării, în ianuarie, despre care Antenele şi toată presa us

l-istă a strigat că ar fi fost inventat de securişti. Când, astăzi, în pieţe se strigă acelaşi lucru, completat cu variante mai elaborate (“Clasa zero, mi se pare/ E clasa conducătoare/ Clasa zero eu cred că/ E clasa politică!”), pdl-iştii de toate soiurile sunt cei care acuză manifestările celor din societatea civilă. Pe de altă parte, la fel ca la începutul anului, aproape toţi a-politicii s-au retras de pe străzi/ din pieţe atunci când au ieşit partidele. Dezgustul e imens, e firesc, dar asta nu-l face mai puţin contraproductiv. Iar tehnica favorită, atât a oamenilor de partid, cât şi a mass-media, e să întrebe cum de îndrăznim să ne gândim la o societate fără partide. O întrebare manipulatoare, dar de mare efect.

Fiindcă oricine o pune se preface a nu înţelege că ceea ce îşi doresc oamenii din ţara asta nu e dispariţia sistemului pluripartinic în general, nici a politicii – ci dispariţia/ schimbarea din temelii a acestor partide, cu aceşti conducători, a tipului de politicianism azi generalizat în România. Ca să citez o excepţională observaţie făcută de prietena noastră Ramona Duminicioiu: “Noi nu avem partide, avem găşti de bandiţi.” Cu alte cuvinte: solidaritatea de partid nu e câtuşi de puţin principial-ideologică şi orientată spre rezolvarea problemelor reale care umplu agenda societăţii; ci ea e o împreună-adunare atât de gregară şi atât de personal-interesată, încât oribilul şi repetatul traseism care caracterizează clasa politică românească nu trebuie să mai mire pe nimeni – după cum nu trebuie să ne mire că nimeni, dintre decidenţi, nu doreşte câtuşi de puţin să elaboreze o legislaţie care să-l oprească.

În ultimele zile, totuşi, sloganul acesta atât de corect, în el însuşi, în raport cu societatea politică românească ‘obişnuită’ a devenit, cred eu, realmente unul periculos (dacă mai e necesar, precizez că mulţi dintre prietenii mei de la Mânioşi, Save Roşia Montana, din mişcarea împotriva exploatării gazelor de şist, din cea împotriva abuzurilor jandarmeriei etc. etc. nu împărtăşesc această opinie a mea – în principal fiindcă prea ne-am ars, cu toţii, în relaţia cu pdl-ul din ultimele luni). Mie, unuia, mi se pare că ceea ce a făcut şi continuă să facă usl-ul acum nu are precedent în politica postdecembristă din România. Am mai scris-o şi o repet, în aceste zile însuşi scheletul instituţional al statului de drept a fost atacat, agresat, deturnat şi manipulat în favoarea noilor guvernanţi.

Lucrurile au început, da, cu o poveste care le poate părea prea ‘academică’ oamenilor obişnuiţi – cu plagiatul lui Ponta. Dar încă din primele zile spuneam că, deşi foarte grav ca furt intelectual şi foarte dăunător imaginii ţării, nu acest act în sine e cel mai periculos şi rău-prevestitor, ci intervenţiile brutale ale politicului în treburile care ar fi trebuit să fie gestionată exclusiv de profesioniştii (vă asigur, încă foarte… profesionişti!) din învăţământ. Mai spuneam că manipularea Monitorului Oficial pentru evitarea trimiterii preşedintelui la Bruxelles sau pentru desfiinţarea CNATCDU sunt precedente îngrozitoare. Dar nici pe departe nu mă gândeam (şi, sunt sigur, nici un om lucid şi cu bun-simţ nu s-ar fi gândit) la formidabilul plan de subminare a echilibrului statal pe care îl aveau pregătit/ au început a-l desfăşura usl-iştii.

Să dublezi fiecare din legile (atacabile la Curtea Constituţională) în baza cărora instituţiile statului s-ar fi putut apăra cu câte o ordonanţă de urgenţă, ştiind că aceste acte pot fi atacate în timp util doar de Avocatul Poporului, între timp acaparat de propria tabără – e, mă veţi scuza pentru cinism, o idee genială. Să decizi şi prin proiect de lege, şi prin ordonanţă de urgenţă că CCR nu poate ataca hotărârile ‘interne’ ale Parlamentului, pentru ca apoi (de fapt înainte, dar acum expun ordinea în care documentele au devenit executorii prin publicarea în confiscatul Monitor Oficial) să schimbi preşedintele Senatului pentru a avea, după suspendarea lui Băsescu, însăşi preşedinţia interimară a statului în mână – toate acestea sunt, evident, elementele unei strategii excelent gândite şi planificate, iar viteza cu care ea a fost pusă în aplicare ne-a prins pe mai toţi nepregătiţi.

Acum (12 iulie, către ora 13), când scriu aceste rânduri, glonţul care, să nu ne facem iluzii că ar fi altfel, a trecut pe la urechea României şi a fiecărui român pare să fi fost stopat/ suspendat ca-ntr-un vis sau un film absurd. Pluteşte, aproape invizibil, în unghi aproape mort pentru privire, nu foarte departe de tâmplă, fără să putem şti dacă va trece fără să ne atingă sau se va întoarce în unghi drept şi decis spre a ne face creierii zob. Iar dacă credeţi că asta e doar o metaforă, vă rog să consemnaţi opinia mea că e mult mai reală şi mult mai plină de însemnătate decât glontele care a străpuns sau nu pielea gâtului mult-jelitului Adrian Năstase.

Ieri seară, premierul României a fost tras de urechi, pălmuit, pus cu botul pe labe, silit să promită că se va cuminţi şi va face ‘cum trebuie’, în văzul întregii lumi, de către preşedintele Parlamenului European. În mod normal, ‘fibra’ mea, oricât de discretă, de rrrrromân verde s-ar fi scandalizat: cum îşi permite acest domn să se comporte cu Victor Ponta aşa cum faci cu un copil idiot care tocmai a spart geamul? În condiţiile date, însă, m-am bucurat, vă rog să mă credeţi, din rărunchi, tocmai fiindcă se pare că noi, românii, avem nevoie să ne păzească alţii, prea înceţi la minte şi reacţii cum suntem.

Dar ştiţi foarte bine că printre copiii idioţi există şi idioţi incorigibili – iar întrebările politice acute care, cred eu, se pun acum sunt 1. dacă nu cumva Victor Ponta a mințit din nou, așa cum a făcut-o constant, în țară, de-a lungul acestei scurte, dar acute perioade; 2. în situația fericită, însă după mine improbabilă, în care el chiar a înțeles, s-a cumințit și a spus adevărul, dacă va avea și puterea internă de a implementa ceea ce a promis. Pentru USL, la urma-urmelor, acest tânăr teribilist care, din gură, șterge pe jos cu Angela Merkel, dar, pus alături de Martin Schulz s-a comportat cu perfect servilism, acest plagiator de joasă speță, acest mic tiran care-și rezolvă problemele personale folosindu-se fără jenă de instrumentele statului reprezintă, cum ar spune americanii, a liability. De ce n-ar ignora, atunci coaliţia de guvernământ orice ar fi spus vremelnicul ei leader, ducându-şi aproape-perfectul şi cu-siguranţă-foarte-preţiosul plan până la capăt – organizând, cu alte cuvinte, referendumul după propriile reguli şi încheind întreaga mişcare cu demiterea Curţii Constituţionale şi instalarea lui Crin Antonescu preşedinte ‘plin’?

“Ei, ai luat-o razna, Vîlcule, pui de securisto-pedelist ce eşti”, vor spune unii dintre cititori. Iar eu întreb: atunci când se petrecuseră ‘doar’ plagiatul şi mânăria cu reprezentarea României la Bruxelles şi eu scriam că am a very, very bad feeling privitor la ce se anunţa, m-a crezut cineva? Eu unul, cu siguranţă, nu m-am crezut pe mine însumi decât pe jumătate, fiindcă o voce plină de calm din minte îmi spunea: suntem în secolul XXI, suntem în UE, democraţia e un bun câştigat care nu se mai poate pierde. Mai departe, dacă v-aş fi spus eu sau oricine, în momentul anunţării deciziei CCR privitoare la numărul de voturi necesare pentru validarea referendumului că usl-ul NU va respecta, practic (adică, să fim serioşi, în singurul mod care contează), acest act în mod normal executoriu, m-ar fi crezut cineva?

Fără nici o glumă, eu cred că una dintre căile care încă stau ne-parcurse, ne-alese în faţa noastră duce, vorba lui Mihai Goţiu, de-a dreptul către războiul civil. Dar, fireşte, v-aţi săturat de alarmiştii pe-trei-sferturi-demenţi ca mine. Ieri, înainte să fi apărut la Bruxelles spăşitul Ponta turnându-şi o tonă de cenuşă în cap şi rostind promisiuni solemne ‘ca din carte’, repet, ieri, în plină criză constituţională, în piaţa Unirii din Cluj erau mai puţin de 10 membri ai societăţii civile ieşiţi la protest (fiindcă, să mă scuzaţi, pe pdl-işti îmi voi permite să nu-i număr, au atâtea păcate că aproape mi-i jenă să-i văd acolo). Dezgustat, cu impresia că e doar vechiul conflict, vechiul bâlci la care a mai asistat de o sută de ori, poporul român doarme. Acesta, şi nici un altul, e cel mai mare, adânc, aproape de nereparat rău pe care ni l-au făcut politicienii. Ne-au anesteziat.

Şi, lăsând gluma şi retorismele, ca să clarific poziţia mea actuală faţă de pdl şi, mai ales, faţă de suspendatul preşedinte Băsescu: nu pot să cred că l-am auzit, ieri, recomandându-le, cu foarte puţină subtilitate propriilor susţinători să nu meargă la vot.

L-am crezut pe Băsescu încăpăţânat, prost, lipsit de umanitate-alteritate, hienă capabilă să sacrifice orice prieten şi orice colaborator; l-am văzut în toate ipostazele oribile – de haimana cu gură slobodă care jigneşte oameni incomparabil mai deştepţi şi

capabili, de lobby-ist cvasi-isteric pentru corporaţii străine, de manipulator al categoriilor sociale într-un război al unora împotriva celorlalte etc. etc. – dar niciodată, niciodată nu m-am gândit că poate să fie atât de laş.

Domnia-sa, căpitanul de vas.

Cum poate, vă întreb (deşi, o ştiu, mulţi dintre voi, considerând că l-aţi cunoscut/ ‘citit’ mai bine decât mine, de multă vreme deja), formidabilul preşedinte-jucător să îndemne populaţia la cel mai nedemocratic gest cu putinţă la vreme de referendum, abţinerea de la vot?

Cum poate pdl-ul să meargă pe o strategie atât de nedemnă?

Cum Dumnezeu să ne mai comportăm noi, în faţa acestui tur de orizont dezolant şi complet (căci, vă amintesc, alternativa la nenorocitele de coaliţii/ partide deja menţionate avem, în principal, UNPR, UDMR şi PPDD)? Cum să gândeşti, vezi, înţelegi altceva decât, aşa cum spuneam la început, că toată clasa politică românească e un mare bazin de aproape-omogen-diareic, uşor-curgător-dintr-o-extremă-în-alta rahat?

Ei bine, o spun şi o repet, în nici un caz refuzând să ne implicăm (fiindcă, o recunosc, nimănui nu-i place să-şi mânjească nici măcar privirea, darămite mâinile atingându-se de această cloacă).

În chestiunea referendumului, există un lucru simplu pe care îl putem face, pentru a elimina toate efectele acestui ridicol şi periculos joc politic cu cifrele şi majorităţile: să mergem mulţi, foarte mulţi, în idealitate toţi la vot şi să ne afirmăm opţiunea, oricât de isteric-convinşi sau, dimpotrivă, de nehotărâţi am fi în privinţa ei. La limita-limitelor, să mergem în cabină şi să ne anulăm cu bună-ştiinţă votul, fiindcă de numărat între participanţi vom fi fost număraţi.

——————–

Aş vrea să înţelegeţi că acest final nu e, în el însuşi, important, fiindcă eu nu sunt nici unul dintre voi, dintre dumneavoastră; îl scriu doar fiindcă am fost, în mai multe rânduri, întrebat.

Personal, voi merge la referendum şi voi vota împotriva demiterii preşedintelui. Dintre cele două pericole, puterea totală oferită usl-ului mi se pare, categoric, mai mare. Dar nu-i voi ajuta pe pdl-işti să trişeze, să evite jocul democratic. Dacă Băsescu se mulţumeşte să câştige această bătălie fugind, cu coada-ntre picioare şi schelălăind dramatic, de decizia poporului pe care atât de exaltant l-a invocat în trecut, să-i fie de bine. Va reveni la Cotroceni sleit de puteri şi de legitimitate şi va amâna, prin aceasta, instarurarea unei noi puteri pentru amploarea şi lipsa de scrupule a căreia, cred eu, nu suntem, ca societate, pregătiţi.

Dar nu voi încheia fără să mai spun o dată: eu sunt doar unul dintre români, şi sunt pregătit să fac/ să suport ceea ce mulţi, reprezentativi români vor decide. Deci mergeţi, mergeţi, mergeţi la referendum, indiferent ce, sau dacă mai credeţi.

 

 

 

This article has 5 comments

  1. 1. Alegerea, acuma, este Basescu sau USL; Tertum non datum.
    2. Cu Basescu, Rosia, gazele, …se vor duce pe apa flotei.
    3. Celor care n-au le doresc un copil pleznit de “seful statului.
    4. Uitati-va la averea familiei (+ rude, prieteni, colaboratori, tuteri, tiitoare)
    presedintelui; Acolo sunt ingropati banii dvs.
    5. … x
    Daca nu mergi sa elimini ce ti-a produs indigestie nu mai poti sa maninci normal.

  2. Cornele, mă intristezi… Îți explic eu, pe scurt, de ce erați doar 10. În ce sens toate mașinațiunile politice ale USL sunt „fără precedent”? Eu am citit cu disperare de toate: RL, Adevarul, Jurnalul, Vox Publica, Hot News, pe tine. L-am ascultat pe Hurezeanu și pe Neamțu, pe Zoe Petre și pe Monica Macovei, pe Stelian Tănase și pe Turcescu, dar, mai important, am citit în draci ordonanțe guvernamentale și legi și n-am găsit nicio acțiune întreprinsă de USL care să nu aibă o surioară (la fel de urâțică, sărmana) în tabăra PDL-Boc. De la ordonanța care schimba forumul la referendum, la legea care se ocupa de aceeași treabă, la numitul avocatului poporului colorat politic. Aceiași pași… Singura diferență a fost că, la ăștia noi, totul s-a petrecut în trei zile. Constituția s-a încălcat permanent în toți cei 8 ani sub Băsescu (încălcări repetate și semnalate de CCR) și nimeni nu a făcut scandal. În condițiile astea, mi se pare deprimant (nu e un fel de a spune) să ne invite Videanu la un meeting în care să-l susținem pe Băsescu= apărătorul democrației și statului de drept. Dar și mai deprimant este să constat că oameni inteligenți ca tine ies în piață alături de cei de care ție numai „aproape” ți-e silă, iar mie mi-e silă complet. Despre plagiat, DA, Ponta a plagiat și DA, trebuie să-și dea demisia. În rest, isteria PDL-ului e ipocrită dincolo de orice limită. Dar, desigur, nu „fără precedent”.

  3. Va rog, nu ma cenzurati! Aceste versuri au fost scrise de un MARE scriitor – deci, plagiez:

    În țara asta prost făcută,
    Căcații fut în loc să pută!
    Iar “futangii” adevărați,
    Nu pot să fută de căcați.

  4. @ Ioana: Cand a fost o decizie a CCR contra PDL-ul si NU a fost respectata? Basescu NU s-a implicat in justitie – alaturi de Nastase e si Apostu, si alti penali ai PDL, pe cand Voicu si penalii PSD si PNL se plimba prin parlament. USL-ul din opozitie a trimis la UE o gramada de sesizari ca ar fi dictatura si alte prostii, ai vazut astfel de raspuns din partea UE ca si cel de acum? Crezi ca Basescu ii are in buzunar pe Merkel,Barosso, si restul – are atata influenta in US si UE – daca are de ce dracu vor sa il dea jos? Eu cred ca liderii UE gandesc cu capul lor si cred ca asta e norocul Romaniei ca ne spun Europenii ce sa facem – la fel cum ne-au spus si cand a venit criza. (uite ce face spania acum iau masuri ce le-a luat si BOC; uite cum sunt grecii…).
    @ ALL: USL-ul a mers prea departe si prea repede, daca pun mana pe justitie s-a terminat cu democratia. Va fi ca si pe vremea lui Nastase sau mai rau, si probabil vom ajunge iar cu vize in Europa.
    La locale mi-am anulat votul ca am zis ca astel protestez la adresa PDL-ului care putea face mai multe – (desi apreciez si ceea ce a facut, si inteleg azi cat de greu a fost sa ajunga Justitia la nivelul de acum), precum si la adresa USL-ului care au fost intr-o greva continua, iar cel mai chiulangiu parlamentar – e acum presedinte, iar un hot- un plagiator e prim ministru….si o gramada de incompatibili si penali prin guvern si parlament.
    Acum imi pare rau…cand vad ce face USL-ul (desi votul meu in plus la PDL nu mai conta…), dar poate mai sunt si altii care acum gandesc poate la fel
    Basescu a chemat lumea la referendum sa voteze ce vor. Pana la urma alegerea e simpla – vrei in UE si continuarea reformelor votezi NU. Crezi in ce zice Merkel sau ce zice Gadea – aici se face diferenta si se va vedea ce natie avem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.