E ora 9 şi jumătate, în seara europarlamentarelor.

Toate exit-poll-urile ne arată un PSD între 40 şi 44 la sută, pe un fond de participare undeva la 25 de procente. Pe reţelele de socializare, unii se dau de ceasul morţii şi se arată disperaţi de acest scor ‘uriaş’. Pentru mine, dimpotrivă, e un moment de mare uşurare.

Pentru că, în termenii numărului brut de voturi, acest partid nu are de unde să scoată, la viitoarele prezidenţiale, semnificativ mai mult decât acum. Luaţi în considerare şi că PSD-ul n-a fost chiar singur, ci alături de diverşi sateliţi ca PC, UNPR şi alţii. Luaţi în considerare că unii dintre cei intervievaţi de-a lungul zilei de azi în privinţa modului cum au votat au răspuns ‘pentru domnul Victor şi domnul Crin’, ca şi când, vorba afişelor, USL-ul ar mai trăi – dar această confuzie mai are luni întregi ca să se spulbere.

Luaţi, mai ales, în considerare faptul că Victor Ponta nu poate evita să fie el însuşi candidatul partidului la toamnă; daţi-vă seama că un imens număr de oameni care s-au abţinut de la vot sau şi l-au anulat cu ocazia prezentelor alegeri, indiferent ce vor face la turul1 al prezidenţialelor, vor ieşi la vot în turul al doilea împotriva prim-ministrului.

Principala concluzie pe care eu o trag şi ţin să v-o spun după această seară e: la finalul anului, cel târziu la începutul lui 2015, PSD-ul va cădea în opoziţie – fiindcă Parlamentul României are acum o componenţă mai… traseizabilă ca oricând. De îndată ce vom avea un preşedinte anti-Ponta, majoritatea va începe să se clatine până se răstoarnă. În termenii cei mai simpli: anul viitor pe vremea asta ne vom mira că l-am avut pe acest individ în fruntea Guvernului, aşa cum te raportezi la un vis urât care, din fericire, a trecut.

Realmente, nu cred că mai trebuie să ne preocupăm cu asta – ci ar trebui să ne gândim cum vom trăi, de anul viitor, cu o coaliţie a partidelor de dreapta care sunt departe de a se fi curăţat intern, care păstrează nu doar mizerii şi baroni, ci şi obişnuinţa de a reveni la putere fără a face nici un efort de a se adapta voinţei şi problemelor reale ale societăţii.

Pentru că victoria ‘cuiva’ (realmente, a oricui) împotriva lui Ponta şi a partidului lui, dincolo de faptul că va stopa unele lucruri care chiar erau peste măsură şi în dispreţul total al moralităţii, legilor, normalităţii – aşa cum e tipic PSD-ului… dincolo de asta, zic, nu ne va aduce câtuşi de puţin într-o situaţie în care să fim cu adevărat reprezentaţi; dimpotrivă.

Cu alte cuvinte, sarcina oamenilor lucizi din această ţară va cam rămâne aceeaşi: să conteste establishment-ul politic în totalitatea lui, să schimbe sistemul electoral, să combată politica ocultă a corporaţiilor (care, alături de vechii-noii politicieni de dreapta veniţi la putere, vor căpăta din nou foarte multă forţă), să producă – pe termen mediu şi lung – o alternativă civică adevărată (iar nu una măsluită din plastilină şi mucava de mânuţele lui Băsescu). Adică să crească fără salturi, să se maturizeze, să genereze în sfârşit o bază din(spre) care personalităţi şi poate chiar partide să iasă fără a produce rupturi, fără a-şi pierde credibilitatea. Dar, mai cu seamă (iar aici văd, mai degrabă decât o sarcină a întregii societăţi civile, una a oamenilor mie cei mai apropiaţi), să se păstreze, măcar în parte, într-o opoziţie cetăţenească la totalitatea partidelor, făcând lumea să vadă şi să înţeleagă că politica nu se face doar în Parlament şi guvern, ci porneşte/ se poate menţine în zona grassroots, foarte aproape de drepturile, libertăţile sau, dimpotrivă, dificultăţile şi problemele oamenilor.

—————-

Încă trei observaţii, după seara de azi:

1. Aştept demisia domnului Crin Antonescu (deşi, la cum l-am văzut comportându-se până acum, nu mă aştept la ea). A fost o prostie gigantică să-şi fixeze drept ţel 20% din voturi. Aş vrea, aşadar, să se penalizeze pe sine însuşi pentru stupiditate, pentru manipularea grosolană prin afirmaţia că partidul său ‘ar fi salvat Roşia Montana’, în fine – şi în principal – pentru că mizeria USL-ului trebuie plătită şi de către cineva din partea dreptei (repet: ziua când PSD-ul va plăti, şi din greu, va veni cu siguranţă la rândul ei). Paradoxal, felicit PNL-ul pentru cât a obţinut – un scor, după părerea mea, remarcabil după comportamentul din ultimii ani al acestui partid; sunt conştient că în jurul acestei forţe politice se va construi Puterea următorilor ani. Promit să fiu mult, mult mai atent la oamenii şi acţiunile PNL-ului – fiindcă sunt acolo, la vârf, mulţi şi puternici mizerabili. Sper însă ca lupta pentru succesiune (dacă Antonescu va reuşi, de data asta, să fie corect) să nu sfărâme această forţă politică în nu-ştiu-câte cioburi mici, de nerecunoscut.

2. Mă dezgustă partidele lui Băsescu (da, pluralul este intenţionat). Mă dezgustă faptul că, fără a face nici un efort autentic, fără a schimba nimic, agăţându-se doar de grobianul preşedinte-locomotivă-electorală, au obţinut mult mai mult decât ar fi meritat. Mă sperie faptul că de la anul, când ele vor participa din nou la conducerea României, ‘răul mai mic’ pe care îl vor constitui nu va fi deloc mic în termeni absoluţi.

3. Aştept cifra voturilor anulate; e singurul indicator care pe mine, personal, m-a interesat cu ocazia acestor alegeri. El n-are cum fi determinat de exit-poll-uri, dar rezultatele finale vor spune tot ce e necesar în acest sens.

4. Un mic comentariu (pe subpuncte) despre prezenţa românească la urne, binişor mai scăzută decât media europeană:

a) în opinia mea, ea nu indică euroscepticism – decât în măsura în care prin acest cuvânt înţelegem neîncredere nu în Europa, ci în instituţiile ei, de exemplu în puterea şi corectitudinea reprezentării noastre prin Parlamentul European. Cred, dimpotrivă, că viitorul este al pro-europenilor care vor lupta, coalizat în toate ţările continentului, pentru o Uniune condusă nu de corporaţii prin Comisia Europeană, ci de politicieni cu adevărat reprezentativi. Forţele oculte care domină, în destul de mare măsură, actuala politică a continentului au făcut, cred, o mare greşeală în trecut: ne-au băgat în cap idealuri democratice în care chiar am ajuns să credem. Dacă decidenţii din UE vor continua să facă politica băncilor, a corporaţiilor, a fondurilor speculative etc. şi nu pe a noastră, eu unul pariez pe o revoluţie generală, fără precedent în istorie – fiindcă va trece cu uşurinţă peste graniţe şi interese naţionale, descoperind în sfârşit cauzele fundamentale ale umanităţii.

b) nefiind eurosceptică, prezenţa redusă se explică prin neîncrederea în întreaga clasă politică. Iar speranţa mea declarată e că voturile anulate (forma cea mai explicită de protest la adresa sistemului electoral) vor adăuga nuanţe importante, radicale celor trei pătrimi dintre cetăţenii cu drept de vot despre care, în ultimă instanţă, nu putem şti de ce au lipsit.

—————-

Două idei finale, în opinia mea foarte importante:

– tentativa lui Ponta de a mai ‘rupe’ ceva din PNL pentru a-l aduce înapoi spre fostul USL nu e doar ticăloasă, oportunistă şi indecentă. Ea este disperată. Nu trebuie să enervăm – trebuie, dimpotrivă, să desfacem pentru o bere într-un fel de pre-parastas (cuvânt pe care îl înţeleg în analogie cu pre-sequel-urile filmelor americane) pentru PSD. Eu cred că dacă mai era nevoie de o dovadă că Ponta e pierdut, şi o dată cu el această ‘tură’ la putere a partidului-ciumă a(l) României s-a încheiat, declaraţiile din seara asta o fac cu vârf şi-ndesat. Va mai trece vreun deceniu până să-i vedem din nou răsărind de prin crăpături, ca gândacii – dacă îşi respectă periodicitatea istorică de molimă. (Iar eu sper sincer că în atâta timp or să contracteze şi ei vreo gripă care să-i stârpească de tot.)

– marea, uriaşa noastră problemă va fi, cu scuze că repet de-a dreptul formulările pe care le-am ales mai sus: că răul de acum fiind foarte mare, răul (prin comparaţie) mai mic de care ne vom tinde, ca naţiune, să ne bucurăm peste câteva luni nu va fi, în realitate, mic deloc. Politicienii nu s-au schimbat câtuşi de puţin, şi-au redistribuit doar rolurile, şi vor încerca mai înainte de orice să menţină acest cerc închis. Viaţa noastră, a ‘activiştilor’, a societăţii civile treze şi critice, nu se va simplifica, dimpotrivă. E uşor să faci lumea a-nţelege cât de răi sunt cei de azi, în speţă PSD-ul: trebuie doar să(-i) arătăm cu degetul, se vede cu ochiul liber. Dar, mai ales în euforia post-pesedistă, să insişti că Băsescu, Antonescu, Udrea, Blaga, MRU şi toată şleahta au rămas, în fond, nişte nenorociţi (care se vor comporta ca atare) va fi, oricât de legitimat în realitate, extrem de greu de făcut. Aşa încât, prieteni, mesajul meu final-final e: beţi în seara asta o cupă anticipativă pentru sfârşitul PSD, şi dormiţi bine câteva nopţi. Vom avea mult, mult, enorm de muncit în anii viitori.

Articolul are 3 comentarii

  1. …oare? Oare nu confundaţi procentele cu VOTURILE? Oare “maşina de vot dragnea-TR” nu va funcţiona la turaţie mărită în noiembrie?
    Re: michimaus şi tentativele de rupere: ăhăăă… el face asta şi din lăcomie! Doar nu avea nevoie EFECTIV de UDMR la guvernare, ci au fost cooptaţi tot în vederea ultimului bal (ăla din noiembrie).
    Până atunci, presa va fi şi mai încălecată (să vedem ce-o fi cu sebi guiţă), procurorii “băsişti” şi mai timoraţi, iar românii şi mai antenizaţi. Votacii, mai ales.

  2. PS: pe cine, de la PNL, vedeţi aşa de “viabil”? Orban? Vreuna din super-femeile de acolo? Vosganian?! Neamţul de Sibiu nu poate avea mare succes la centru, pencă deaia…

  3. Domnule profesor, io zic ca aveti o prea mare incredere in bunul simt al acestui popor. Never-ever nu va fi bine in Romania pana nu va aparea un partid patriot. Asta… nationalist? Ptiu, na ca am zis-o. Mai asteptam vreo 30 de ani . In “modernitate” . Si dup’aia o sa zicem: “Ba ce prosti am fost” , si vom plati 15 $ pentru 0.25L apa curata.

    da, si acu’injurati-ma, sunt asta… fascist, bigot, intolerant si de moda veche. Pofta mare la inghitit … tot ce inghititi din partea TUTUROR. Partea proasta e ca si eu inghit, alaturi de voi. Poate ar trebui sa ma car dracului. Stit cum se spune: “Sa te feresti de drumu’ lung si omu’ prost.” – asta e din traditie baieti, dar, ce stiu eu…

    PS: faza cu omu’prost mi se atribuie in primul rand mie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *