Nu cred că ne vom putea permite o vacanţă de Sărbători. Am intrat mult prea repede în case. Am renunţat mult prea devreme la luptă, fie din iluzia unei victorii (când, de fapt, a fost doar o mică izbândă simbolică), fie din justificabilă oboseală, fie din, regret să o spun, comoditate sau chiar un pic…


Ieri, acolo, în Apuseni, s-a scris istorie. Nu ştiu câţi dintre români îşi dau seama, nu ştiu dacă măcar noi, toţi cei care am fost acolo, realizăm asta. Nu e chiar cum citeam în gimnaziu, nu e totul înălţător şi sublim. Mai sunt şi mititei într-o crâşmuliţă, la margine; mai sunt şi mici certuri între…


Doamnelor, domnilor parlamentari, poate că încă nu vă daţi seama, dar pentru domniile-voastre se lasă seara – pentru tipul vostru de politică, de asemenea. Ştiu, din lăfăiala, incompetenţa, mania minciunii, grobianismul care vă caracterizează în marea voastră majoritate, e greu să-ţi dai seama pe ce lume trăieşti. Dar, v-o spun eu, lumea s-a schimbat, n-o…


Fapte, nu vorbe După ce, vreme de luni de zile, am scris mult(e), aici, despre Roşia Montana şi nu numai, în septembrie am cam tăcut. Mi-am găsit şi îmi găsesc în continuare greu cuvintele şi ideile, în mijlocul torentului de evenimente ‘brute’. Oscilez între exaltarea aproape sărbătorească a duminicilor, pline de putere-speranţă-încredere (şi cu siguranţă,…


“In ‘90, la noi spre deosebire de tarile din jur, foste parte din blocul sovietic , tranzitia s-a petrecut cu trauma, deci cineva a scapat controlul” (Mircea Toma pentru dela0.ro). “Presa romana a pornit pe drumul catre libertatea cuvantului in decembrie 1989, descatusandu-se de comunism. Atunci a izbucnit o pletora de publicatii, s-a practicat jurnalismul…


Lisabona, Portugalia, sâmbătă 2 martie: jumătate de milion de oameni (după estimările cele mai modeste; conform altora, peste 800.000) au ieşit în stradă împotriva austerităţii prin care trece ţara. Cluj-Napoca, România, duminică 3 martie: peste 3000 de oameni au dansat, în Piaţa Unirii, ceea ce s-a vrut şi, pare-se, s-a şi reuşit a fi cel…


2012?

Ziceau unii că ar fi anul Apocalipsei. Al potopului. Al flăcării cu care se sfârşeşte totul. Tot soiul de previziuni pesimiste. De ce, mă (şi, mai ales, vă) întreb, să nu fie, pur şi simplu, anul sfârşitului unei lumi? Sau măcar al începutului sfârşitului? Tuturor poveştilor despre marea, finala nenorocire vreau să le opun astăzi…


Reproduc mai jos, fără alte comentarii, lista oficială a revendicărilor Tinerilor Mânioşi din Piaţa Unirii, locul care a reprezentat, în ultiimele şapte zile, centrul de gravitaţie ideatică şi punctul de plecare 'fizică' al protestelor din Cluj-Napoca: 1. Demisia președintelui Traian Băsescu


M-am obişnuit cu manipularea partinică a televiziunilor. M-am obişnuit cu gândul că nu „mai” există obiectivitate (de fapt, formaţia mea ştiinţifică îmi spunea că, oricum, comunicarea „obiectivă” e un mit şi naiv, şi foarte dăunător pentru cine vrea să înţeleagă umanul în general). Ştiu, de exempu, că dacă mă uit pe TVR1, aud trei cucoane…