Cred că în 1990 am bătut recordul la articole. Nevorbit, ca oricare cetățean naiv al fostei Românii socialiste, scriam de zor la România liberă, Cațavencu, 22, Contrapunct și oriunde altundeva nimeream. Nu-mi puneam nici o clipă probleme deontologice ori stilistice. Scriam și gata, iar părerile mele mi se păreau – fără falsă modestie – cele…


Între cele 15 teme pentru care care Victor Ponta a promis, în discursul său din Parlament, susținere guvernului Ungureanu a fost una dragă nouă: Roșia Montana. Iata citatul: „La proiectul Rosia Montana sunt probleme majore: protecția mediului, folosirea resurselor în scop național, corupția politică și sponsorizarea politicienilor indiferent de partidul din care fac parte”.


Jurnalistul Ștefan Mako, 24 de ani, scrie pe blog că și-a dat demisia de la ziarul România Liberă după ce a fost pus de șefi să facă o “investigație” șantajistă împotriva AVAS, instituție care a făcut executări silite la firmele patronului RL, Dan Adamescu. Ambii șefi implicați au refuzat să comenteze acuzațiile.


Ce frumoasă toamnă jurnalistică! Concursul Superscrieria stârnit întâi o boare deasupra hârtiilor și a smuls din arhivele a 213 autori 346 de texte publicate în ultimul an. Și a fost jurizarea, premiile au zburat ca puful de păpădie la concurenți și multă bucurie a fost. Dar și multă întristare.


Când mi-a venit ideea să scriu un roman-foileton despre ziariști  și să-l   public în ziar pe măsură ce-l scriu, nu știam ce mă așteaptă. Credeam că, scriind zilnic și mult, ca un ziarist adevărat, îl voi termina în două-trei luni. Dar n-a fost așa.