A doua zi de Paşte a adus linişte în prime-time-ul de la Antena 3 şi RTV. Platoul emisiunii Sinteza Zilei a fost aglomerat cu poveştile de viaţă şi de dietă ale cântăreţei Nadine şi ale Nicoletei Luciu. În acelaşi timp, RTV şi-a montat studioul tocmai în reşedinţa lui Gigi Becali, unde s-au purtat confesiunile creştineşti şi lumeşti. Teoretic, sunt nişte simple exemple de emisiuni neutre, lipsite de pornirile mundane care domină talk-show-urile din România. Practic, sunt simptomele unei boli cronice care destabilizează industria televiziunilor de ştiri din ţara noastră ortodoxă: sterilitate ireversibilă.
Produsele livrate de Antena 3 şi RTV sunt semne de neputinţă şi de sărăcie lucie pentru două din cele patru televiziuni de ştiri (şase, dacă insistăm să băgăm în seamă B1TV şi TVR Info) din România. Sunt artificii care le-au permis celor două posturi TV să supravieţuiască acestui Paşte. În absenţa unor politicieni de platou, producătorii de la Antena 3 şi RTV au fost aproape paralizaţi. Subiecte de interes public ar fi fost, doar că nu existau şi oamenii care să le coloreze politic. Până şi Gigi Becali a ales să-şi petreacă Paştele alături de familie, operatorii şi moderatorii RTV. Dacă legăm toate punctele de imaginea de mai sus, constatăm că, în fapt, televiziunile noastre de ştiri sunt singure şi suferinde.
Faptul că Mihai Gâdea a ales să stea la o şuetă cu două doamne care au slăbit dramatic, dar emblematic pentru showbizz-ul autohton, nu este semn de armistiţiu cu politica internă. Este dovada cvasi-dependenţei de politicienii şi analiştii de casă. Ei sunt conţinutul pentru acel tronson orar. Nici tentativa Corinei Drăgostescu şi a lui Cătălin Striblea de a amesteca spiritualitatea cu valizele domnului Becali nu se ridică la standardul de televiziune de ştiri. RTV n-a avut conţinut, s-a plecat în faţa unui personaj discutabil şi a demonstrat că muntele se poate duce chiar şi la primul creştin al ţării.
În acest peisaj dezolant, orice bun creştin ar putea pune la îndoială unicitatea şi valoarea acestor uzine de presă. Concret, ce produc ele? Cum investesc capitalul obţinut din poziţiile de lideri de piaţă? Oare nu era loc de nişte interviuri, reportaje sau documentare bine închegate, care să ne îndepărteze de mizeria politică, dar care să ne apropie de societatea profundă? Ar fi fost un gest onorabil şi profesionist. Ar fi fost dovada că aceste televiziuni, care supravieţuiesc din viermuială şi scandal, sunt capabile să ofere şi conţinut propriu de calitate. Curele de slăbire şi confesiunile sunt, după orice dicţionar media, non-subiecte pentru grila de programe ale unui post de ştiri actual şi dinamic. Sunt, cel mult, pretexte pentru a difuza calupurile orare de publicitate. Deci departamentele de marketing pot răsufla uşurate. Chiar şi de Paşte, Antena 3 şi RTV şi-au onorat contractele cu clienţii de publicitate, căci contractele cu telespectatorii nu intră în această discuţie.
Totuşi, semi-eşecul posturilor Antena 3 şi RTV pare ceva mai dulce decât eşecul celorlaltor televiziuni care au încercat să ne ţină imobili, cu drobul şi telecomanda în mână. Subiectele de ieri au fost prezentate şi anii trecuţi. Tradiţii, cozonaci, turişti şi ambuteiaje. În cazul mass media, performanţa este condiţionată de concurenţă. Din fericire pentru pălmaşii din presă, sunt câteva perioade din an când concurenţa este anulată. Aşteptăm cu mare interes deschiderea oficială a sezonului estival de 1 mai. Pariu că hotelierii români nu s-au pregătit nici anul acesta la fel de bine ca hotelierii bulgari?
