Erau niște puștani, vreo 20, claie peste grămadă într-o celulă de la Penitenciarul pentru minori și tineret din Tichilești, cimitir al tinereții lor. Se loveau cu coatele ca să-și facă loc mai în față, în raza camerei video. ‒ Nenea, nenea, vreau și eu! Răsăreau ca niște lupi de pe după…
reporter
Ce frumoasă toamnă jurnalistică! Concursul Superscrieria stârnit întâi o boare deasupra hârtiilor și a smuls din arhivele a 213 autori 346 de texte publicate în ultimul an. Și a fost jurizarea, premiile au zburat ca puful de păpădie la concurenți și multă bucurie a fost. Dar și multă întristare.
Te-am iubit, nenorocito! Ai ieșit din bordel pe la sfârșitul lui ’89, ai început să te fâţâi în văzul lumii aproape goală, numai cu un steag găurit pe șolduri, și îţi dădeai aere de fată mare. Lumea n-avea ochi decât pentru tine. Şi nimic fără tine nu se întâmpla, nicăieri. Miroseai aţâţător a cerneală…